Descriere

Sustenabilitatea este o paradigma in care viitorul este gandit ca un echilibru intre cresterea economica si protectia mediului si, pe aceasta baza, satisfacerea cerintelor nu numai prezente, dar si de perspectiva ale dezvoltarii sociale au drept scop dezvoltarea si imbunatatirea calitatii vietii. Aceste provocari necesita o modificare a politicii industriale spre cresterea importantei componentei sociale, de hrana si de mediu. Progresul pozitiv inregistrat in tendintele productiei industriale din Uniunii Europene, precum si scaderea unor emisii poluante dovedesc, o data in plus, ca, inalta competitivitate si protectie a mediului poate fi obtinuta de industrie cu suportul unui mixaj adecvat de politici si de tehnologii. Un jalon important al dezvoltarii eco-bio-economiei il reprezinta utilizarea pe scara larga a biotehnologiilor, intensificarea cercetarilor stiintifice in bioinginerie cu asigurarea securitatii globale a alimentului.

Conceptul de dezvoltare durabila presupune o „dezvoltare care sa satisfaca nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”, cu alte cuvinte, de a face astfel incat cresterea de azi sa nu pericliteze posibilitatile de crestere ale generatiilor viitoare. Intr-o abordare integrata, aceasta presupune dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala, dezvoltarea ecologica, dezvoltarea politica, dezvoltarea umana, dezvoltare spirituala și culturala. Toate aceste elemente constituie baza fundamentala a strategiei Europei 2020 care urmareste trei obiective fundamentale: cresterea inteligenta, cresterea sustenabila si cresterea inclusiva. Aceste obiective translatate la nivel organizational vor permite o mai puternica orientare a organizatiilor pentru promovarea eco-bio-economiei, cu accent pe inovare, antreprenoriat si pe valorificarea mai pregnanta a valorilor intangibile.

Managementul integrat al resurselor acvatice este un concept de mare actualitate referitor la gestiunea bazinelor acvatice, prin relația pe care acest concept o are cu dezvoltarea durabila. Conceptul a fost definit de catre Comitetul Tehnic al Parteneriatului Global al Apei cu ocazia Summit-ului Mondial al Dezvoltarii Durabile desfasurat in 2002 la Johannesburg.

Prezenta lucrare iși propune, printre altele, o trecere in revista a modului de dezvoltare a conceptului, a istoricului construcțiilor legislative pe care se bazeaza managementul integrat al apelor, incepand cu sistemele de management acvatice spaniole de la inceputul secolului XX denumite confederacioneshidrograficas, cu sistemul de management al Raului Tennessee și cu cele din landul german Hessen, trecand prin abordarile Planului de Acțiune Mar del Plata, ale Declarației de la Dublin, ale celui de-al doilea Forum Mondial al Apei, Conferinței Internaționale a Apelor Dulci, și ajungand, in final, la Summitul Mondial al Dezvoltarii Durabile de la Johannesburg și la Forumul Mondial al Apei de la Kyoto, cele care au definitivat și cristalizat abordarile in domeniu. A fost realizata analiza unor studii de caz la diverse scari spațiale (aplicare locala, naționala, și transnaționala), pentru a ințelege mai bine problemele in domeniu.