Descriere

Limba romana face parte din categoria limbilor romanice, din spațiul lingvistic al Romaniei Orientale, adica din partea de rasarit a Imperiului Roman. Punctul de plecare al limbii romane este reprezentat de latina vulgara, diferita de cea culta, varianta mult mai receptiva la inovații și care ignora normele limbii literare.

Din spațiul lingvistic latinesc fac parte și italiana, spaniola, franceza, portugheza, provensala, catalana, retoromana și sarda. Dintre toate limbile romanice, romana se aseamana cel mai mult cu italiana, așa cum afirma și profesorul Ion Coteanu.

Limba romana este construita dintr-un fond autohton traco-dac, care conține un numar mic de cuvinte, deoarece nu exista dovezi științifice care sa ateste proveniența lor. Aceste cuvinte sunt considerate din fondul traco-dac prin analogie cu albaneza: balta, barza, buza, capușa, cioara, copac, groapa, mal, mazare, manz, parau, pupaza, vatra, viezure.
Limba romana este, insa, o limba de origine romanica, procesul de relatinizare fiind unul indelungat, durata fiind de cateva secole – aproximativ sec. I. I.H. – sec. VII D. H – și cunoscand mai multe etape.

Transformari din latina populara in limba romana au loc la toate nivelurile. In fonetica, l intervocalic se transforma in r, grupul ct se transforma in pt. In morfologie, limba romana preia declinarile substantivelor, dar le reorganizeaza, pastrand trei din cinci latinești, verbul ramane cu cele patru tipuri de conjugare, precum și modurile și timpurile verbale, se pastreaza pronumele, numeralul, multe adverbe, prepoziții și conjuncții. In privința vocabularului, sunt preluate cuvinte care fac parte din fondul principal lexical: parțile corpului omenesc, lunile anului, zilele saptamanii, gradele de rudenie, natura, vegetație, animale salbatice și domestice, fenomene ale naturii.

Prima varianta a limbii romane a fost numita romana comuna, unii specialiști folosind termeni precum straromana, protoromana, traco-balcanica etc. Aceasta nu este atestata, ci reconstituita de filologi.
Limba romana moderna apare in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, printr-un proces de relatinizare, adica prin imprumuturi din limbile romanice.
Scrierea cu litere chirilice s-a realizat pana in 1860, cand a inceput trecerea la alfabetul latinesc, trecere care s-a realizat treptat si cand au fost stabilite normele limbii literare.
Asupra limbii romane s-au exercitat influențe diverse, cea mai importanta fiind cea slava, dar caracterul latin al limbii nu a fost afectat. Așadar, influența slava incepe cu secolul al VI-lea și continua pana in secolul al XIII-lea. Au fost preluate cuvinte care privesc familia (nevasta, ruda), elemente ale naturii (crang, deal), denumiri de unelte (ciocan, clește), termeni bisericești (monah, schit), nume de persoane sau locuri (Bogdan, Neagu, Cozia, Prahova).

Celelalte influențe asupra limbii romane sunt, in general, explicate prin contactul dintre romani și alte popoare. Influența maghiara este foarte activa in Transilvania (aldamaș, catana), iar cea germana in Banat și Transilvania; tot din germana au fost preluați termeni tehnici și științifici. In perioada fanariota, limba romana a preluat din greaca mulți termeni (aerisi, anapoda), iar in timpul stapanirii otomane din limba turca (alai, cafea). Franceza, italiana și engleza reprezinta surse noi de cuvinte pentru limba romana. De asemenea, influența franceza este activa in perioada pașoptista, iar germana in perioada marilor clasici și in perioada interbelica, influentele fiind datorate locului in care intelectualii romani isi desavarseau studiile.

Limba romana contemporana reprezinta etapa cea mai recenta din istoria limbii romane (ultimii 100 de ani), dar perioada nu este strict delimitata temporar. Limba reprezinta un fenomen dinamic, nu unul static, așadar schimbarea se produce rapid.

Limba evolueaza paralel cu societatea, deci schimbarea este permanenta. Astfel, s-a dezvoltat, pe de o parte, lingvistica istorica (care studiaza etimologia) și, pe de alta parte, gramatica istorica (care urmarește evoluția limbii de-a lungul timpului).

Descrierea limbii la un moment dat este foarte dificila din cauza dinamicii sale și a lipsei de rigiditate a regulilor gramaticale.