Descriere

La nivelul intreprinderii deficitul de trezorerie reprezinta un
element esential dar si o restrictie a gestiunii financiare a
intreprinderii, in care se concretizeaza rezultatele modului de
realizare a activitatii si de respectare a echilibrului financiar.
In sens restrains, trezoreria neta este diferenta dintre fondul
de rulment si nevoia de fond de rulment, respectiv excedentul sau
deficitul de trezorerie.
In sens larg, trezoreria este diferenta dintre suma activelor si a
pasivelor de trezorerie. (active de trezorerie: disponibilitati banesti –
disponibilitati in banca si in casa – , valori mobiliare de plasament
– titluri monetare si financiare detinute pe termen scurt -, si efecte
comerciale de incasat – cambii, bilete la ordin, cecuri, etc. –
respectiv pasive de trezorerie: soldul creditor al contului curent,
credite de trezorerie si efecte comerciale de platit).
Notiunea de trezorerie se refera, cu precadere, la incasari,
lichiditati, disponibilitati banesti in conturi bancare si casa in lei
sau devize la un moment dat, degrevate de datoriile trezoreriei, dar
in acelasi timp, notiunea de trezorerie se foloseste si pentru a
desemna diferenta dintre fondul de rulment (FR) si nevoia de fond
de rulment (NFR) sau diferenta dintre incasari si credite bancare
pe termen scurt.
Obiectivul urmarit in gestiunea trezoreriei este asigurarea
unui sold zero de trezorerie prin plasarea eficienta, sigura si cu un
grad mare de lichiditate a excedentului de trezorerie si prin
acoperirea deficitului de trezorerie cu un cost minim al
capitalurilor imprumutate. Atingerea acestui obiectiv va
determina cel mai mic cost al gestiunii de trezorerie (de oportunitate pentru excedentul de trezorerie si de finantare pentru
deficitul de trezorerie).
In continuare, este necesar, luand in considerare rezultatul
exercitiului, sa ne punem intrebarea daca intreprinderile cu
beneficii (rezultate pozitive) la incheierea exercitiului financiar au si
o trezorerie pozitiva, iar daca nu este asa care este explicatia si
cum se pot gestiona resursele si alocarile astfel incat deficitul de
trezorerie sa fie minim.
Una dintre explicatii ar fi datorate decalajelor dintre
inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor dar si a
scadentelor platilor si incasarilor, decalaje care pot fi hotaratoare
pentru soarta intreprinderii. O alta explicatie ar fi neutilizarea
fondurilor permanente ale intreprinderii la finantarea activelor
imobilizate si folosirea acestora la finantarea activelor circulante cu
un cost superior surselor temporare.
Mai trebuie precizat ca preocupari intense pentru gestiunea
trezoreriei sunt motivate si de unele fenomene exogene de
instabilitate economica care afecteaza microeconomia cum ar fi:
cresterea inflatiei, cresterea ratei dobanzii active, etc., dar si
endogene ca de exemplu: scaderea ratelor de rentabilitate
economica si financiara, cresterea costului mediu ponderat al
capitalului, scaderea capacitatii de autofinantare etc. De asemenea
datoriile si creantele in valuta au impact direct asupra trezoreriei,
impact amplificat de riscul valutar reprezentat de volatilitatea
ridicata a ratei de schimb.
In aceasta ordine de idei, gestiunea trezoreriei urmareste doua
cerinte importante si anume:
– sa minimizeze costul capitalului, daca trezoreria este
deficitara impunandu-se apelul la credite
– sa maximizeze rentabilitatea capitalului, daca trezoreria este
pozitiva impunandu-se efectuarea de investitii pe termen scurt, dar nu in ultimul rand sa se obtina o flexibilitate
maxima a echilibrului financiar.
Se constata ca trezoreria ocazioneaza interventia simultana,
atat a deciziei de finantare, cat si a celei de plasament; alegerea
modalitatilor de finantare pe termen scurt apare mai importanta
decat a formelor de plasament cand trezoreria este negativa si
invers daca trezoreria este pozitiva.
Consideram ca analiza la nivelul trezoreriei este
reprezentativa in analiza deficitului microeconomic, deoarece
credem ca cea mai mare parte a falimentelor in Romania se
datoreaza slabiciunilor in gestiunea trezoreriei.