Descriere

Tot mai multe litigii sunt introduse in instante, ceea ce presupune nu numai perioade de asteptare mai lungi pentru solutionarea litigiilor, ci si o crestere a cheltuielilor juridice la niveluri la care de multe ori pot fi disproportionate fata de valoarea litigiului.
Medierea apare ca o procedura moderna, simpla, rapida, flexibila, lasata la libera apreciere a partilor care pot denunta contractul in orice faza a procedurii. Procesul de mediere se diferentiaza de alta procedura sau mijloc de solutionare a conflictelor, cum ar fi arbitrajul, concilierea sau impaciuirea.

Diferenta dintre arbitraj si mediere este aceea ca in cazul unui litigiu supus arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de solutionare a litigiului dintre parti, in timp ce, in cazul medierii, mediatorul nu solutioneaza litigiul, ci asista partile in negocierea si obtinerea unei solutii convenabile pentru toti cei implicati in conflict. De asemenea, in cazul concilierii, partile negociaza intre ele modalitatea de solutionare a conflictului, pe cand in cazul medierii, partile negociaza intre ele, insa asistate de un mediator – persoana independenta si neutra fata de parti.

Contractul de mediere este un act ulterior oricarui contencios intre parti, dar conform unor opinii nimic nu impiedica partile ca anterior incheierii raportului fundamental sau odata cu acesta sa prevada de comun acord o clauza de solutionare amiabila a unui eventual litigiu dintre ele.
In cadrul procedurii de mediere solutia nu este data de mediator si nu are caracterul obligatoriu al sentintelor judecatoresti sau arbitrale, ea este rezultatul negocierilor si comunicarii partilor prin intermediul mediatorului si se impune cu forta data de principiul pacta sunt servanda. Natura juridica a medierii este pur contractuala, cu toate consecintele ce deriva din caracterul contractual al actului incheiat .

Trebuie sa facem distinctie intre notiunea de mediere ca institutie de drept privat de aceea a raporturilor de dreptul international public, specificatie necesara intrucat raporturile de mediere pe care le analizam in prezenta lucrare au in vedere numai pe acelea de natura personala nepatrimoniala sau patrimoniala a membrilor societatii, reglementate de norma juridica romana, cu trimitere comparativa la procedura reglementata in alte sisteme de drept.
In cazul conflictelor care apar la orice nivel al societatii, medierea devine o metoda relativa frecventa de Solutionare Alternativa a Litigiilor (Alternative Dispute Resolution – ADR), atat datorita eficacitatii, cat si a eficientei sale. Aceasta metoda se dovedeste a fi un mijloc care permite realizarea unui acord mai satisfacator pentru partile aflate in conflict, economisind-se timp si resurse financiare si, de asemenea, in multe cazuri, reducerea factorilor de stres.

Cand se dezvolta un conflict, calea „clasica” de solutionare este o actiune in instanta, numita, de regula, drept litigiu. Litigiul, devenit actiune in instanta, este intalnit frecvent in materie civila.