Descriere

Unele conotatii spirituale, atribuite elementelor naturii de catre comunitatile umane, exprima, in esenta, existenta unor legaturi intime intre om si habitat, intre creat si increat, intre transcendent si imanent. Din aceasta perspectiva „spatiile sacre pot fi intelese ca fiind locuri in care discursul Binelui este puternic ancorat atat in lumea transcedentala (…), cat si in cea imanenta, de zi cu zi, perceputa in mod direct cu ajutorul senzatiilor”. De aceea, prin extensie, putem spune ca indiferent de conditiile istorice si de nivelul de dezvoltare al societatii exista un numitor comun reprezentat de antinomia sacru-profan. Facand recurs la istoria primului mileniu crestin luam ca punct de reper migratia slavilor si impactul acesteia asupra identitatii etno-culturale a comunitatilor locale. Cum in sfera noastra de interes intra doar „dialogul” dintre religiozitatea noilor veniti si cea a localnicilor, vom evidentia, deopotriva, atat valentele simbolismului arhetipal si identitar cat si elementele care au modelat mentalul colectiv (credinte, traditii, superstitii, prejudecati, modele socioculturale, opinii, obiceiuri etc.). In incercarea de a surprinde aceste aspecte, supunem analizei doar un grup etnic: sarbii. Chiar daca crestinismul a conferit spatiului balcanic o „unitate de sinteza”, el nu a reusit „sa-i atenueze diversitatea”, fapt ce a permis ca unele traditii, credinte, practici, gesturi ritualice si sarbatori sa se transmita de la o etnie la alta, iar cele mai importante sa se perpetueze, invingand trecerea timpului.

Ratiunea care justifica alegerea acestei problematici ca tema centrala de discutie are la baza o realitate de necontestat, respectiv bunele raporturi de colaborare dintre romani si sarbi in evul mediu. In consecinta, consideram utila prezentarea in cadrul acestei lucrari a catorva crampeie din universul spiritual al celor doua popoare, avand un caracter sincretic si expresiv. Intervalul de timp analizat atinge limitele cronologice ale secolelor VI-XVI. Ne intereseaza, in mod special, corespondențele spirituale romano-sarbe. Dar dincolo de formele pe care le imbraca sacrul, nu putem ignora „pluralitatea triadica” a acestuia din Noul Testament, in jurul careia se va construi intregul eșafodaj dogmatic al Bisericii primare. Este de domeniul evidenței ca marturisirea de credinta a Bisericii nu vine in dezacord cu teza exclusivista, adoptata de apologeții creștini și de Sfinții Parinți, teza care afirma ca mantuirea este posibila numai in Biserica Lui Hristos, nu in afara ei („Extra ecclesiam nulla salus” – Sfantul Ciprian, episcopul Cartaginei). Pe scurt, exclusivismul scoate in relief importanța și unicitatea intrarii lui Dumnezeu in istorie. Din aceasta cauza unii nu privesc creștinismul ca „o religie intre alte religii”, subliniind ca este singura religie capabila sa-l duca pe om la mantuire. Acesta e rostul epurarii tuturor sistemelor religioase concurente din spațiul teo-cosmic creștin. La capatul acestui demers se intrezarește triumful marilor lideri ai Bisericii. Aparent, „focul pare stins”. In afara zidurilor ramane insa o lume aflata la cheremul celor puternici, o lume care privește cu nostalgie spre trecut, este infricoșata de prezent, tematoare fața de viitor, dependenta in mare masura de predica preoților și de limbajul artelor liturgice, fascinata de tradiție și tentata sa slujeasca la doi stapani.

Și totuși… Abordarea unei tematici atat de complexe nu este deloc facila, deoarece stirile literare sunt contradictorii, iar informatia de natura arheologica, desi abundenta, nu poate recrea universul religios al noilor veniti sau pe cel al autohtonilor in totalitate. Cu cateva exceptii notabile, studiile romanesti consacrate religiozitații si creativitatii populare sarbesti nu reusesc sa surprinda unele aspecte, oferind lectorilor o imagine incompleta a realitatii. Pe de alta parte, suntem constienti ca nu putem cunoaste religiozitatea sarba asa cum ne-am dori, ci doar recunoaste, prin intermediul unor perceptii proprii si personale, in pofida bagajului informational de care dispunem. Desigur, viitoarele cercetari vor aduce date noi, care vor schimba multe din considerațiile noastre. Este firesc sa se intample acest lucru. In plus, nu urmarim o tratare exhaustiva a subiectului, ci o revalorizare a traditiei, demers care implica o abordare complexa, aflata la hotarul dintre exclusivism și sincretism, in speranta formarii unei imagini mai clare și distincte privind identitatea religioasa a romanilor și sarbilor, identitate situata mereu sub semnul raportului dintre traditie si inovatie. Inutil sa mai precizam ca actualitatea temei investigate este reliefata de caracterul ei interdisciplinar.