Descriere

Autoagresiunea a constituit obiectul unei ample activitati de
cercetare timp de mai mult de 100 de ani. In ultimul timp,
incidenta comportamentelor autoagresive a crescut alarmant in
mediul penitenciar. Desi comportamentele autoagresive
reprezintǎ fenomene psihologice si sociale, nu se cunosc cu
exactitate cauzele, modalitatea de management, profilaxia
acestor fenomene, precum si caracteristicile care sǎ permitǎ
stabilirea unui profil in vederea implementǎrii anumitor
programe terapeutice.


Studiile despre autoagresiune difera mult din punct de
vedere conceptual, metodologic, deoarece de-a lungul timpului au
fost elaborate o serie de definitii privind autoagresiunea, ceea ce
a dus la dificultatea comparǎrii diverselor studii.

Cercetarea aspectelor psihologice, a trǎsǎturilor de bazǎ
relationate cu comportamentul autoagresiv al detinutului
prezinta o importanta sporita in vederea prevenirii acestor
comportamente din ce in mai frecvente in mediul carceral.
Astfel, se impun tentative de reducere a incidentei acestor
comportamente, tentative care trebuie sa se bazeze pe o
interventie psihologica la nivelul fiecǎrui detinut care sǎvarseste
astfel de comportamente.


Prin aceastǎ cercetare, s-a incercat identificarea trǎsǎturilor
de personalitate predominante la detinutii autoagresivi, spre
deosebire de cei non-autoagresivi si populatia non-infractionalǎ,
totodatǎ, urmǎrindu-se din perspectiva psihologica si etiologica
comportamentului autoagresiv.


Astfel, in prima parte a cercetǎrii am incercat sǎ ofer o
definire cat mai concretǎ a conceptului respectiv, a teoriilor
psihologice explicative, a tipurilor de autoagresivitate, punanduse
accent pe autoagresivitatea din mediul penitenciar, cauzele care-l determinǎ pe detinut sǎ comitǎ astfel de comportamente
precum si pe portretul psihologic al autoagresorului.


Fundamentarea teoretica include si aspecte legate de alte
variabile implicate in studiu, respectiv furia ca trasatura si ca
stare, agresivitatea, izolarea socialǎ, emotionalǎ si nu in ultimul
rand impulsivitatea.


Pe baza rezultatelor obtinute, la care se adaugǎ si datele din
literatura de specialitate, am incercat sǎ propun un plan
terapeutic, un plan de interventie asupra autoagresivitatii.


Cea de-a doua parte a studiului cuprinde metodologia
cercetarii, fiind prezentate concret obiectivele cercetǎrii,
esantioanele de subiecti care au participat la extragerea
anumitor concluzii, instrumentele utilizate, procedura de lucru,
prezentarea rezultatelor si interpretarea acestora.


In finalul lucrarii, am reliefat cateva concluzii care s-au
evidentiat in urma studiului realizat precum si anumite
implicatii si limite ale acestuia.


Cu alte cuvinte, prin acest studiu ne propunem o
actualizare a cercetarilor privind autoagresivitatea in mediul
carceral.