Descriere

Cartea cu titlul Armenia dupa atacul terorist din parlament, pe care ne-o propune d-l Dorin Cimpoesu,
abordeaza un subiect pe cat de incitant, pe atat de actual, referindu-se la un spatiu
istoric nu foarte familiar publicului romanesc.

Evident, intr-o acceptie nu foarte pretentioasa, despre Armenia se stie ca
este intruchiparea uneia dintre cele mai vechi civilizatii cunoscute in istorie,
profund originala, perena si cu multiple ramificatii in lume, gratie vectorilor sai
plecati de-a lungul timpului in cele patru zari, din cauza imprejurarilor potrivnice
ale istoriei.

In paginile de fata, nu vom gasi insa o Armenie a trecutului indepartat, desi
apelul la istorie se face la fiecare capitol in parte, ci o Armenie prin excelenta
politico-diplomatica, a anilor 2002-2005, cand autorul, eminent absolvent al
Facultatii de istorie din Iasi, promotia 1976, si doctor in istorie al Universitatii din
Bucuresti, a indeplinit o misiune diplomatica la Erevan.

Aceasta misiune a inceput la 3 ani de la atentatul terorist din 27 octombrie
1999 din Parlamentul fostei republici sovietice, eveniment tragic si revoltator,
soldat cu moartea primului ministru al tarii, a presedintelui Parlamentului si a
altor demnitari si care a produs o adanca impresie in opinia publica armeana si
internationala si mai cu seama efecte pe termen lung, influentand evolutiile
ulterioare din societatea locala.

Dupa un recurs succint la istoria poporului armean, din antichitate, trecand
prin evul mediu, cu scindarea spatiului national si alipirea lui unor imperii si state
mai mult sau mai putin efemere, unele de neagra amintire pentru armeni, cum au
fost Imperiul otoman si cel sovietic, autorul intra abrupt in subiect, plecand de la un moment in care Armenia avea de dat seama cu privire la felul in care isi
respectase angajamentele la intrarea in Consiliul Europei. Cu o formula extrem de
sintetica, stadiul in care se gasea sub acest aspect fosta republica sovietica este
apreciat ca fiind exprimat de „derapaje grave” de la democratie, fapt constatat si
consemnat fara echivoc in rapoartele observatorilor europeni sositi la Erevan.

Marturie a acestei situatii, autorul subliniaza ca, pe fondul progreselor reale
facute pe calea democratizarii, a ramas ca un aspect imputabil autoritatilor armene
indeosebi neabolirea pedepsei capitale, obligatie asumata de acestea dar amanata
de catre regimul presedintelui Robert Kocharian, date fiind conotatiile adoptarii
unei astfel de masuri in contextul creat de atentatul terorist mentionat si de felul in
care ar fi trebuit sa fie pedepsiti autorii lui.