Scrisul, prin execuția grafică devine amprenta noastră de personalitate, de caracter, de temperament

 Interviu cu dl. Radu Constantin, expert criminalist cu formare grafologică

Cristian Pavel – Bună ziua, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! Ne face o mare plăcere să găzduim astăzi Editura Pro Universitaria pe reputatul expert criminalist, autorizat în expertiză grafică și tehnica documentelor, domnul Radu Constantin. Bine ați venit la Pro Universitaria, domnule Constantin!

Radu Constantin – Mulţumesc de primire!

Cristian Pavel – Este o plăcere și onoare pentru Editura Pro Universitaria să publice din lucrările reputatului specialist în grafologie și este un deosebit prilej de a sta de vorbă cu Domnia sa. Pentru Pro Universitaria cu siguranță este vorba de o premieră; este prima dată când stăm de vorbă cu un grafolog cu vocație, un grafolog care se bucură firește de notorietate și de experiență. Vreau să începem discuția noastră întrebându-vă ce ar trebui spus despre acest studiu al chestiunilor care țin de particularități individuale ale scrisului? Ce se știe, de fapt, mai puțin, domnule Constantin, despre arta de a recunoaște caracterul cuiva după forma scrisului?

Radu Constantin – Cine este în domeniul și mai ales cine este pregătit, poate să deceleze anumite trăsături caracteriale de temperament, calități, defecte în general de personalitate prin execuția grafică.

Dificultatea a apărut datorită întreruperii acestui curs care era favorabil în România până prin anul 1948, când grafologia a fost interzisă, fiind cotată, fiind etichetată ca o știință reacționară, ghicitori în scris, știință idealistă ș.a.m.d.

Cu toate că înainte de anul amintit, noi am avut mari valori în domeniu, începând cu Gheorghe Marinescu care a și scris la un moment dat prin 1910-1911, Tulburările scrisului. Acesta s-a şi ocupat în domeniul activității specifice de pregătire. După aceea au urmat o sumedenie de valori între care Henri Stahl, alt doctor, Elena Bogdanovici, care a și contribuit la publicitatea grafologiei românești în Franța și chiar franceză. Eduard de Rougemont, venind într-o vizită în România prin 1933, a constatat cu satisfacție și a aplaudat pe organizatorii români care erau în sală în număr 300 participanți. Lucru de apreciat pentru vremea de atunci, pentru că România era sau românii erau receptivi la o asemenea știinţă!

Au urmat, după aceea dr. C.I. Parhon, cel care a și definit la un moment dat într-o foarte scurtă propoziție, efectul grafologic și a spus că un raport între scriere și personalitate există fără îndoială. A fost, practic, un enunț cu pronunție de lege.

Așa stau lucrurile, fiindcă grafologia, vrem nu vrem, are mare valoare, pentru că până la urmă scrisul, prin execuția grafică, devine amprenta noastră de  personalitate, de caracter, de temperament, care ne unicizează. Este ca și cum  am vorbi de o amprentă digitală – așa este și cu scrisul! Condiția este să existe o pregătire pentru a înțelege această execuție grafică.

Cristian Pavel – Există un drum sinuos, probabil, până la a atinge un grad de expertiză, de  probitate profesională în domeniu. Dumneavoastră sunteți licențiat al Facultății de Drept ,,Nicolae Titulescu” a Universității din Craiova, deci sunteți practic, un jurist. Sunteți calificat pentru a înțelege foarte bine legile și este firesc să meargă mână în mână aceste lucruri și  cunoașterea  legislației să vă ajute în acest sens. Există o legătură  clară și directă între legi și  această știință de care v-aţi ocupat de atâta vreme?

Radu Constantin – Dacă eşti de formație  juridică, înțelegi gravitatea la un moment dat mai bine decât un altul, care nu are pregătire juridică, dar are pregătire de grafologie.  Pot merge pe câteva exemple. Spre exemplu, în 1950, președintele Societății Elvețiene de Grafologie, a  propus la un congres din 1950, ca în toate dosarele care țin de sferă penală, subiecții să fie examinați și grafologic. Da, sigur, mai târziu la Congresul de la Florența, spre exemplu, în 2005, am  avut șansa să ascult o grafoloagă italiană care a prezentat un caz de omor, în care un individ gelos pe amantă, a urmărit-o, i-a înfipt cuțitul în piept dar în același timp a scris și un bilețel în care  spunea: „M-ai trădat și te-am pedepsit!” A fost prins, pentru că  individul a lucrat sub impulsul emoțional și a ucis neglijent, fiind prins foarte repede. Judecătoarea a  înțeles imediat fapta și a zis: „Bine, îl avem, este deja arestat! Dar spuneți-mi voi, grafologii, ce trăire a avut acest individ când a scris bilețelul după ce a omorât-o pe femeie sau înainte?” Sigur că da! Bilețelul fusese scris înainte. Era vorba de un psihopat, care sub impulsul geloziei a comis fapta. Apoi în sfera civilă, tot în Italia fiind la un congres, la un moment dat, decanul baroului de avocați din Bologna, s-a ridicat și ne-a prezentat o propunere la care a insistat să fim atenți la faptul că, în opinia lui, un grafolog poate să își aducă contribuția la modul sau la gradul de sinceritate al declarațiilor subiecților dintr-un proces civil. Și a propus să existe și acest examen grafologic chiar și într-un dosar în sfera civilă.

Ce vreau să subliniez este faptul că un mare grafolog psiholog elvețian, Max Pulver, a definit grafologia prin aceea că este de mare importanță actul scrierii prin faptul că în cadrul execuției grafice scriitorul își proiectează inconștient natura sa. Vedeți, mai ales scrierea, după multe, multe exerciții devine o activitate automatizată. Acest lucru nu înseamnă că este total automatizată. Există controlul permanent al vederii, care observă dacă o ia coala altfel de cum ar trebui să fie ținută. Sau ce greșeli pot interveni și atunci se procedează la retușuri, la tăieturi…

Scrisul de mână revine la a fi o activitate automatizată. Am publicat anul trecut un articol intitulat „Criminal și scrisul lor”, care definește scrisul ca ,,prodotto del cervello”, adică un produs ce pleacă de la creier, creier comentat și de Parhon, cel care a demonstrat printr-o schemă simplă cum pleacă impulsul de la creier prin braț -antebraț, palmă-degete, se produce efectul grafic. Parhon a completata magistral: „De la creier pleacă o comandă care duce la contractarea mușchilor, iar aceste contracții musculare au loc datorită unei energii nervoase care pleacă de la creier cu o anume viteză și intensitate, putându-ne să ne permită să ne deosebim noi între scrisuri.”

Două scrisuri identice nu există. Este același lucru ca și la amprentele digitale, de care aminteam. Dacă cineva spune că există nu deosebiri între scrisuri, înseamnă că e greșit!

Cristian Pavel – Ați urmat patru ani de cursuri de grafologie, între 1991 și 1995. Ce v-a determinat, ce v-a impulsionat să urmați astfel de cursuri într-o perioadă în care am revenit așa, cu speranță măcar, către democraţie. Vorbim aici despre o pasiune secretă?

Radu Constantin – Eu am avut o șansă – așa e în viață, să ai și șanse care nu sunt departe de destin. În 1984 l-am cunoscut pe marele profesor doctor în psihologie Andrei Atanasiu. El trebuia să meargă la un congres în Germania și, printr-o împrejurare, l-am cunoscut. Am păstrat legătura după ce a revenit în țară și după aceea permanent până la moartea lui, în 2005, am colaborat. I-am fost apropiat ca un discipol. Îi mulțumesc pe această cale fiului, domnului ministru Alexandru Atanasiu, că m-a cooptat, ca să zic așa, în familia dumnealor. Sigur că este mare lucru să ai de la cine învăța! Dar de ce credeți că m-am aplecat și asupra grafologiei? Pentru că aici trebuie să fac o distincție. Eu sunt de fapt cum aţi spus dvs. la început, meseria mea este de expert criminalist pe genul de expertiză grafică și tehnică a documentelor. Așa figurează ea în îndrumarul de expertize care se efectuează în România la ora actuală și pe aceasta se şi publică în Monitorul Oficial…

Cristian Pavel – Este chiar un cod CAEN în meseria asta?

Radu Constantin – Da, sigur că da.

Cristian Pavel – Este, oricum, o meserie rară.

Radu Constantin – Da, este o meserie rară.  Merită să amintesc că predând niște ani la Facultatea de Drept ,,Nicolae Titulescu” din Craiova, la un moment dat mai mulţi studenți veneau să-mi explice: „Domnule profesor, nu vă mai obosiți cu noi, așa am învățat noi literele şi așa le facem. Dumneavoastră le vedeți. le tăiați în bucățele. De ce faceţi asta?” ”Fiindcă noi facem aici facem chirurgie grafică. Trebuie să fiți foarte atenți atunci când citiți concluziile sau concluzia unui raport de expertiză de acest gen, să-l înțelegeți, să pătrundeți bine concluzia, pentru că după aceea judecătorii care veți fi veți fi vor bate cu ciocănelul și inculpatul va fi sau nu condamnat!” Deci consecințele sunt foarte grave în urma expertizei grafice.

Mi-am dat seama după aceea, parcurgând o carte a unui coleg de mare valoare, care s-a adus între timp, Lucian Ionescu, că grafologia ajută mai ales la o parte din această expertiză grafică în momentul definirii unor particularități grafice generale ale scrisului. Presupunând dimensiunea scrisului, literele, mai mari, mai mici, unele sunt de-a dreptul ,,puriciforme”, cum scria doctor Albert Schweitzer, spre exemplu, medic şi el, elvețian și francez. Apoi, sunt scrisuri mari – Bismarck scria și mare și unghiular. Apoi trebuie evaluată direcția, cum pleacă rândurile, cum sunt orientate ca direcție. Urcă rândurile, coboară, și așa mai departe. Forma literelor care are mare importanță în analiză, viteza scrisului, spaţierea…

Trebuie avută în vedere și continuitatea. Se leagă literele între ele, nu se leagă între ele? Există opriri la un moment dat? De ce? Fiindcă subiectul se autoanalizează, să nu facă greșeli, oprindu-se exact ca mersul unei persoane.

Vine după aceea o ultimă clasă sau un gen cum l-a numit Jules Crépieux-Jamin, fondatorul grafologiei moderne, care are în vedere aranjarea textului pe coală, distanța la partea superioară ș.a.m.d. Și văzând că este de ajutor această grafologie, m-am aplecat serios asupra ei. Am avut, cum spuneam, șansa să întâlnesc un mentor aevărat!

Cristian Pavel – În timp, ați fost atât secretar general al Societății Române de Grafologie, dar și membru fondator și vicepreședinte al Asociației Grafologice din România. Aţi parcurs diverse etape, v-aţi întâlnit cu oameni importanți și interesanți. Aţi acumulat experiență, merite și laude. Firește că, e o meserie destul de complicată.

Care este percepția dumneavoastră în legătură cu interesul tinerilor față de această disciplină? Întrebarea este delicată, cu atât mai mult cu cât scrisul de mână este din ce în ce mai rar, cu cât mai mult, în general, oamenii scriu pe computer și telefon.

Radu Constantin – Există o oarecare dezamăgire, dar nu în totalitate, pentru că am întâlnit tineri de la câteva universități. care s-au arătat interesați de această știință. I-am îndrumat la școlile din Italia, din Franța, din Anglia, unde după un curs e 3-4 ani se obține și o diplomă. La francezi este 4 ani, la italieni este 3 ani și diferă de la țară la țară. Au această posibilitate ca întorcându-se în România cu acele diplome să meargă la Ministerul Învățământului, să fie atestate și după aceea să se meargă la Ministerul Muncii, să fie trecuți în catalogul de meserii.

I-am îndrumat cum am putut pe toți și probabil că vor urma această cale. Acum, sigur că e vorba de faptul că rămâi ușor dezamăgit pentru că ei vor dacă se poate ,,de ieri” să fie deja pregătiți, ori asta presupune multă muncă. Vorba lui Edison, pentru că el zice la un moment dat: 95% înseamnă muncă pentru o anume realizare și numai 5% înseamnă noroc. Le cer în continuare tinerilor care vor să se aplece asupra acestei științe să aibă răbdare și ambiție, pentru că e nevoie de mult studiu.

E drept, a intervenit și această tehnologizare, care presupune digitalizare. Este adevărat – și eu am susținut întotdeauna că este o mare problemă pentru dezvoltarea personalității de mai târziu a unui individ – fiindcă scrisul este o execuție de mare-mare finețe. Cum va apărea acest handicap? Vorba lui Balzac: ”când vrei să curtezi o femeie, ești ca un urangutan”. Cum îi va înmâna un tânăr o floare prietenei lui? Pentru că el nu mai are gesticulația aceea de mare finețe, nemaiexistând acest antrenament.

Aici este marea tristețe: s-a scos caligrafia, o disciplină care te familiariza de mic. Cu bastonașele, buclele, volutele, semnele diacritice… Scoțând din grila de discipline caligrafia, a fost grea lovitură în formarea scrisului. Voi surprinde pe mulţi, dar vreau să vă spun că în Franța (și asta o spun revistele lor, revista La graphologie) un procent de 65% dintre francezi scriu de mână!

Cristian Pavel – Sunteți un opozant al digitalizării? Nu ați fi primul!

Radu Constantin – Nu, să nu se înțeleagă că eu sunt împotriva acestei digitalizări. Doamne ferește, nici vorbă! Are loc această digitalizare, care este firească pentru că ea ajută teribil la mersul economiei, a activității interumane. Asta este. Dar…există și un preț pe care îl plătim.

Când zeul Thoth i-a arătat scrisul regelui Egiptului, acesta a fost ușor dezamăgit. A zis „Bine-bine, dar asta ce înseamnă? Că memoria o să cam sufere, că totul se bazează pe scris?”. Da, dar ce s-ar fi făcut omenirea fără scris, adică fără arhive și fără poveste?

Cristian Pavel – Să vorbim de această serie quartet pe care o avem în faţă, o serie generoasă care are aproape o mie de pagini. Iată că Editura Pro Universitaria reușește să aducă, grație experienței și temeiniciei cu care ați adunat informația, aceste profiluri grafologice ale marilor personalități ale lumii. Ce putem regăsi în paginile acestor patru volume?

Radu Constantin – Este, de fapt, una din aplicațiile grafologie. E vorba de acest avantaj al științei grafologice care în lipsa scriptorului, deci a autorului acelui scris, poate să comenteze acele trăsături de personalitate de caracter, de temperament. Asta este de mare importanță! Vedeți dumneavoastră, spre exemplu, eu am și propus și un proiect e lege ferenda într-o altă lucrare, pe care o va scoate tot Editura Pro Universitaria, Personalitatea înscrisă.

Acolo propun la un moment dat stabilirea discernământului inclusiv prin grafologie, adică nu numai prin expertiză medico-legală psihiatrică, fiindcă acolo, la expertiza medico-legală psihiatrică, în lipsa dispărutei ,,foi de observație”, grafologia ajută enorm. Cum ajutăm? Venind cu proba scrisă, am avut lucrarea concretă, iar instanța a apreciat mult mai just situația – a exista discernământul făptuitorlului sau nu. Deci grafologia vine și completează aceste date. Asta am și subliniat în aceste patru volume, care de altfel vor continua, pentru că deja este gata și volumul V. Mai am puțin la corectură și nu mă voi opri nici cu acesta!

Este dorința mea ca și românii să aibă știință, pentru că acum vă spun un gând sincer, absolut sincer. La unul din congrese, prin 1992, am fost întrebat de o doamnă: „De unde aveți dumneavoastră știință de grafologie?” M-a iritat puțin întrebarea, deja scosesem o carte împreună cu profesorul meu și am zis „Stați să vă explic!”. Şi i-am explicat exact ce v-am povestit anterior. Atunci s-au lămurit lucrurile. Asta am vrut și asta vreau în continuare – ca și românii să aibă această șansă și să vadă că din scrisul lui Leonardo da Vinci, spre exemplu, executat cu mâna stângă și în sens invers, de la stânga spre dreapta, se pot extrage multe concluzii.

Cristian Pavel – Cam câte personalități aţi prins în cele patru volume?

Radu Constantin – Aproape 200.

Cristian Pavel – 200, cu informații care sunt complementare informațiilor deja existente în literatura universală a valorilor!

Radu Constantin Volumele respective sunt consecința dezvăluirii prin scris a personalităților care au trăit în urmă cu un timp sau care sunt contemporani cu noi totuși, pentru că avem și contemporani în volume.

Cristian Pavel – Este cu atât mai merituos. Este extraordinară determinarea dumneavoastră şi efortul de a cerceta să zicem particularitățile fiecărui personaj, fiecărei personalități invocate și abordate în paginile celor patru volume.

Radu Constantin – Ţine de pasiune și mai ține de ceva. Pentru tineri vreau să spun:  dacă ei se simt că nu au chemare sau simț grafic, după cum există în medicină simțul clinic, dacă nu au un simț grafic și nu văd în spatele colii, în spatele scrisului, nu are rost să abordeze domeniul, care e fascinant. Nu te poți apuca e grafologie fără pasiune și simț grafic!

Cristian Pavel – A fost o mare plăcere să îl găzduim pe domnul Radu Constantin în această scurtă discuție, în acest scurt dialog. Așteptăm cu mare interes cărțile dumneavoastră următoare, volumul 5, volumul 6 la care înțeleg că deja lucrați și cu siguranță această galerie pe care ați revelat-o întregului public prin lucrarea dumneavoastră prin această serie de volume.

Radu Constantin – Vreau să mulțumesc Editurii Pro Universitaria fiindcă a acordat mare atenție acestor volume și pentru că prin editarea lor vine cu un sprijin valoros pentru o lume întreagă, nu numai pentru tineri.

Cristian Pavel – Vă mulțumim pentru vizită şi pentru discuția de astăzi. La revedere, să ne revedem sănătoși!