Atenție, universitate privată: grad de încredere ridicat!

04 decembrie
Atenție, universitate privată: grad de încredere ridicat!

 

interviu cu Prof. univ. dr. Dumitru Gheorghiu, Prorector, Universitatea ”Titu Maiorescu” din București 

 

Prilejul discuţiei noastre îl constituie aniversarea celor 30 de ani de la fondarea acestei instituţii de învăţământ superior privat. Este un moment de referinţă, este o cifră rotundă, este un moment de reflecţie, un moment în care tragem linie, facem un bilanţ și privim şi spre viitor. Dar ca să înțelegem mai bine lucrurile, ar fi bine să știm ce reprezintă alăturarea din website-ul instituției: ”Universitatea Titu Maiorescu – grad de încredere ridicat”?  

  

Toate universităţile din România se supun periodic evaluării Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS). Este vorba despre o serie de evaluări foarte riguroase la nivel instituţional şi la nivelul programelor de studii, în urma cărora ARACIS emite un calificativ sau  altul. Gradul de încredere ridicat reprezintă cel mai înalt grad de conformare la standardele de calitate pe care o instituţie de învăţământ superior din România poate să-l obțină din partea Agenției. Noi putem spune că ne mândrim cu faptul că am obţinut deja, în două runde, acest grad de încredere: la o primă evaluare instituţională în anul 2012 şi apoi, la o a doua evaluare instituţională, în anul 2016. 

 

Cât de dificilă este obținerea respectivului grad? Câte etape trebuie să fie parcurse pentru a ajunge la o astfel de certificare? La ce interval este necesar ca o instituţie de învăţământ superior să ceară şi să primească respectiva certificare? 

 

Să începem cu perioada. Conform normelor în vigoare, noi trebuie să solicităm ARACIS reevaluarea o dată la 5 ani. Calificativul „grad de încredere ridicat” trebuie să fie menținut la următoarea evaluare instituțională, care va fi realizată de ARACIS în anul 2022, proces pentru care ne pregătim încă de pe acum. 

În legătură cu etapele, vorbim despre un proces foarte dificil, care reclamă lucrul în echipă, dat fiind faptul că este la mijloc un volum de muncă foarte mare. Acest întreg proces implică evaluarea programelor de studii şi a felului în care Universitatea noastră funcţionează din toate punctele de vedere. Bineînţeles, mă refer în primul rând la activităţile didactice şi ştiinţifice, pentru că acest calificativ – „grad de încredere ridicat” – se conferă atât pentru calitatea activităţilor didactice, cât şi pentru cercetarea ştiinţifică din Universitate. Este vorba și despre întocmirea unui dosar complex de autoevaluare, în care descriem felul în care ne vedem noi pe noi înşine din punctul de vedere al criteriilor şi standardelor ARACIS. Urmează studiul acestor documente de către o comisie de experți evaluatori, şi apoi, în condiții normale, fără criză sanitară, ar urma o vizită de câteva zile a acestei comisii de experți în Universitatea noastră.  

Examinările sunt făcute în sistemul peer review: noi mergem în calitate de experţi evaluatori în ţară la evaluări ARACIS, alţi colegi de-ai noştri din ţară vin la noi şi ne evaluează. Acum lucrurile vor sta puţin altfel: vom urma o procedură de evaluare în modul de lucru mixt, elaborată de ARACIS, care presupune atât vizite față în față, cât și colaborarea la distanță în mediul online. 

 

Ce se întâmplă dacă o instituţie de învăţământ superior nu dobândeşte o astfel de certificare? 

 

Celelalte calificative posibile sunt „Încredere”, „Grad de încredere limitat” și „Lipsă de încredere”. În cazul acordării calificativului „Încredere”, instituției i se acordă un termen de un an pentru remedierea deficiențelor constatate, după care urmează o nouă evaluare, care poate conduce la obținerea calificativului „Grad de încredere ridicat”, dacă se constată că deficiențele au fost remediate. În cazul acordării calificativelor „Grad de încredere limitat” sau „Lipsă de încredere”, se fac recomandări de remediere a deficiențelor constatate, iar instituția este invitată ca în termen de un an să corecteze acele deficiențe și este obligată să solicite o nouă evaluare. În caz contrar, ARACIS propune Ministerului Educației și Cercetării inițierea procedurilor de anulare a autorizației de funcționare, respectiv a acreditării, în conformitate cu legislația în vigoare. 

 

Ați simțit, după certificare, că notoritatea UTM a crescut, că lucrurile s-au schimbat în bine și ați bifat un aflux sporit de persoane interesate? 

 

La fel ca toate universităţile care au obţinut grad de încredere ridicat, și noi am beneficiat pe toate planurile de pe urma acestor certificări. Dacă îmi permiteţi o imagine plastică, am început să ne privim într-o oglindă venețiană, nu într-un lac! Am putut spune tuturor că radiografia activităţii noastre indică sănătate. Tot aici trebuie să mai adaug faptul că în anul 2013 am fost evaluaţi şi internaţional de o echipă a European University Association. A fost o experienţă foarte interesantă, în cadrul programului „Pregătiți pentru a inova, pregătiți pentru a răspunde mai bine nevoilor locale – Calitate și diversitate a Universităților din România”. Şi aceea a fost o experienţă foarte interesantă şi desigur, clienţii noştri, bazinul nostru de recrutare a studenţilor, au rezonat în urma unor astfel de rezultate.  

 

Înainte de a continua discuţia pe tema parcursului de 30 de ani al Universităţii, merită să ne referim şi la Dumneavoastră personal, la cariera și experiența Dumneavoastră. Vă numărați printre cei mai longevivi oameni din managementul Universităţii, încă din octombrie 1990. Ați absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, aţi fost cadru universitar şi înainte de 1989, sunteți Doctor în Filosofie, iar cariera Dumneavoastră s-a desăvârşit în cadrul Universităţii ”Titu Maiorescu” din București în poziţie de profesor universitar, decan și apoi prorector încă de acum 12 ani. Ca prorector, răspundeți de activitatea didactică şi de cea de ocupare a funcţiilor didactice şi de cercetare. Este o activitate mai degrabă administrativ-birocratică? Ce provocări sunt legate de această responsabilitate? 

 

Coordonarea activităţilor didactice presupune mai întâi un proiect pe care îl îmbunătăţim an de an, în conformitate cu dispoziţiile legale. Aici intră şi Legea Educației Naționale, ordinele de ministru, normele ARACIS. Practic, vorbim despre controlul acestui proiect, odată ce el a fost lansat. Coordonez controlul ”în teren”, dacă pot să spun aşa, împreună cu colegii noştri, decanii facultăţilor. Este vorba în primul rând de planurile de învățământ. Ele trebuie aliniate și actualizate în conformitate cu dezvoltarea ştiinţei şi, în acelaşi timp, această dezvoltare trebuie să ţină cont de nişte norme impuse de către ARACIS cu privire la tipurile de disciplină, la succesiunea acestora ş.a.m.d. Procesul de elaborare a planurilor de învățământ este îndelungat și minuţios. Apoi îl punem în practică şi îl urmărim. Aceste planuri se proiectează şi prin consultarea mediului economic căruia i se adresează competenţele în care noi îi pregătim pe studenţi. Avem un consiliu format din experţi din afara universităţii, din informatică, din medicină etc., cu care noi ne consultăm atunci când proiectăm planurile de învățământ pentru diferitele noastre programe de studii universitare și postuniversitare.  

 

Atunci când se întocmeşte un plan de învățământ al unui program de studii, ce grad de libertate are colectivul respectiv? Există un cadru care nu poate fi depăşit? Câtă ”originalitate” poate fi transferată de un colectiv în această privință?   

 

Există, categoric, un cadru care nu poate fi depăşit. Şi anume acela că planurile de învăţământ se elaborează pentru o serie. De pildă, la medicină, de la anul I până în anul VI. Orice schimbare din aceasta se supune la două constrângeri. În standardele ARACIS există un procent, depinde de la comisie la comisie, de 10-15% din numărul total de discipline care pot fi adăugate sau schimbate, în funcţie de opţiunea instituţiei şi a facultăţilor respective, dar atât. În cazul în care este vorba de un avans al ştiinţei care necesită introducerea unor noi discipline, există și pachete de discipline opţionale şi discipline facultative. În orice caz, un student care intră în anul I, până termină anul VI el trebuie să parcurgă toate disciplinele din planul de învăţământ cu care a început. Nu poţi face o schimbare în aşa fel încât studentul din anul I ajunge în anul III, dar nu parcurge o disciplină din anul II prevăzută în planul de învăţământ. Acestea sunt nişte constrângeri fireşti şi la care, evident, noi ţinem. 

O altă constrângere care ţine mai mult de conţinut este cerinţa de a ne armoniza planurile de învăţământ cu universităţile din ţară şi cu universităţile din Europa şi din lume, având în vedere că noi, ca şi toate universităţile din România, funcţionăm în sistemul de credite transferabile, care garantează dreptul studentului la mobilitate. Când un student vine la noi sau pleacă de la noi altundeva, din diferite motive, trebuie să dovedim şi noi şi ceilalţi că planurile noastre sunt compatibile, în funcţie de normele europene. Acest lucru este cu atât mai important cu cât universitatea noastră este o universitate complexă, comprehensivă, cu multe domenii de studii din domenii diferite, inclusiv din domeniul medical.  

De fapt, suntem singura universitate particulară în care funcţionează tot spectrul învăţământului din domeniul Sănătate: medicină generală, medicină dentară, ambele atât în limba română, cât şi în limba engleză, tehnică dentară, asistenţă medicală generală și farmacie. Cu excepția programului de studii Tehnică dentară, celelalte programe de studii sunt reglementate sectorial. Uneori termenul acesta este înţeles greşit. ”Reglementate sectorial” înseamnă că întreaga activitate de învățământ din aceste domenii este supusă unor norme ale Uniunii Europene, de la care nu se poate face nicio derogare. 

 

În cei 30 de ani, cu siguranţă, aţi fost martorul multor schimbări. Cum priviţi evoluţia cantitativă şi calitativă a corpului profesoral, a celor care formează tinerii ce bat la uşile Universităţii? 

 

Ocuparea posturilor didactice vacante pe perioadă nedeterminată în Universitatea noastră, ca şi în celelalte universităţi din ţară, se face prin concurs. Aceste concursuri au şi un aspect birocratic, desigur, în sensul bun al cuvântului. Trebuie să fie îndeplinite o sumă de condiţii legale de participare la concurs – este vorba de caracterul deschis al concursurilor. Asta presupune publicarea concursurilor în Monitorul Oficial, pe un site specializat al Ministerului Educației (jobs.edu.ro), unde un candidat poate să vadă exact ceea ce i se cere şi ceea ce i se oferă, inclusiv din punct de vedere material.  

În al doilea rând, avem două tipuri de standarde: cele pentru ocuparea funcţiilor didactice de asistent universitar şi de lector universitar, pe de o parte, care sunt standarde interne, aprobate de Senatul Universității, și standardele pentru ocuparea funcţiilor superioare, de conferenţiar universitar şi de profesor universitar. Acestea sunt date prin ordine de ministru. O universitate nu poate deroga de la aceste standarde, dar poate adăuga și criterii proprii, tot prin hotărârea Senatului universitar. De exemplu, pentru ocuparea funcţiilor de profesor şi conferenţiar universitar în domeniul medical, punem accentul foarte mult pe indicii scientometrici (publicaţii ISI, indicele Hirsch), dar și pe monografii, cărţi, titluri academice. Facem asta pentru a fi siguri de probitatea profesională a cadrelor didatice titulare din Universitatea noastră. Avem, de asemenea, colegi care au titlul de conferenţiar şi de profesor şi care au susținut examenul de abilitare în vederea obţinerii titlului de conducător de doctorat sau care sunt conducători de doctorat. Universitatea noastră are trei şcoli doctorale: în domeniul Drept, în domeniul Medicină Generală și în domeniul Medicină Dentară. 

Activitatea este uneori pasionantă, alteori şi dificilă, pentru că un dosar de concurs ascunde o viaţă de muncă a unui om. Şi de aceea trebuie să fii foarte, foarte atent, să dai dovadă de delicateţe și imparțialitate. 

 

Dacă este să ne referim la dinamica numărului corpului profesoral, probabil că această cifră a fost proporţională cu dezvoltarea Universităţii. În ce stadiu suntem la această oră? 

 

Şi aici apare un criteriu cantitativ. Potrivit standardelor ARACIS, statul de funcţii al unui program de studii trebuie să conţină cel puţin 70% cadre didactice titulare din totalul acestora. De asemenea, este vorba şi de un procent de cadre didactice titulare cu titluri superioare, şi anume cel puţin 25% conferenţiari şi profesori. Acestea sunt standardele. 

Apoi trebuie să ţinem cont de un alt standard, şi anume raportul dintre cadre didactice titulare şi studenţi, câţi studenţi revin în medie la un cadru didactic. De aici și politica noastră de cadre, care ţine cont şi de faptul că în Universitate au apărut de-a lungul timpului noi și noi programe de studii. Trebuie înțeles bine că în mod preliminar, un program de studii este inițial autorizat, urmând ca apoi să fie acreditat. Este vorba despre o evoluţie firească, conform legislaţiei din România, atunci când o universitate lansează un program nou.  

De pildă, cel mai recent program înfiinţat de noi se numeşte Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. Pentru funcționarea sa, a trebuit să dovedim că avem capacitatea de a organiza un astfel de program, că dispunem de personalul adecvat și de infrastructura necesară, primind autorizare de funcţionare până la acreditare. Abia după trei generaţii, după trei serii, se pune problema acreditării! Dacă după cele trei serii un astfel de program nu primește acreditarea, atunci el intră în lichidare.  

  

Câte cadre didactice funcționează actualmente în corpul profesoral al Universității ”Titu Maiorescu” din București? 

 

În total, vorbim despre circa 400 de dascăli – o parte sunt titulari, o parte, asociaţi. În privința aceasta mai trebuie subliniat ceva: dacă facem această distincţie, este bine de ştiut că şi colegii noştri care sunt asociaţi şi nu sunt titulari în Universitatea noastră sunt cadre didactice universitare la alte universităţi sau specialişti cu renume sau profesionişti pe diverse nişe: IT, psihologie, ştiinţe economice, drept, științe medicale, farmacie, științe ale comunicării. Suntem o organizație a învățării și cercetării științifice care produce specialiști cu bune cunoștințe și abilități.  

 

Facem asta de 30 de ani și nu ne oprim aici!  

 

Detalii eveniment

Categoria: Interviuri

Postează un comentariu

Bucuresti, Bd-ul Iuliu Maniu (212) 862-3680 editura@prouniversitaria.ro

    Facebook
    LIVRARE GRATUITA PENTRU COMENZI PESTE 300 RON