Managementul bazat pe cunoștințe ne poate duce înainte – este știința și arta care generează performanțe economice!

Interviu cu prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu, Președintele Societății Academice de Management din România

Cristian Pavel – Bună ziua! Ne aflăm la sediul Editurii Pro Universitaria și avem plăcerea și bucuria de a-l saluta ca oaspete pe distinsul prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu. Domnia sa este Președintele Societății Academice de Management din România și, cu siguranță, este mult mai cunoscut ca fiind Președinte al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România. Bine ați venit, dle profesor!

Ovidiu Nicolescu – Mulțumesc! Bine v-am găsit și îmi face plăcere să fim împreună!

Cristian Pavel – Ca un constant colaborator și fidel colaborator al editurii noastre, este firesc să încercăm să facem o foarte, foarte scurtă prezentare a personalității dvs. și a meritelor dvs. profesionale în debutul discuției de astăzi.

Pentru cei care nu știu, dl prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu este absolvent al Academiei de Studii Economice din București, doctor în economie, și a reușit să parcurgă toate etapele în traiectul său profesional pe deplin merituos.

Ați obținut câteva diplome pentru specializarea de management emise de mari universități din Europa și nu numai, dar și de peste ocean: Universitatea din Liège, cea din New York, chiar și Barcelona. Aveți o experiență vastă în acest domeniu și cred că ar fi interesant să ne spuneți, dacă tot ne adresăm cadrelor universitare și studenților în primul rând, cum apreciați nivelul de predare-învățare din străinătate față de cel din România?

Ovidiu Nicolescu – Sigur, așa cum știm cu toții, dacă vom compara nivelul învățământului superior din România cu nivelul învățământului superior din țările dezvoltate, cu cel din cele mai bune universități din țările dezvoltate, există o diferență clară.

În marile universități, nivelul la care se realizează învățământul este superior. Dar vreau să vă spun că, dacă vom compara nivelul învățământului, și aici mă refer în primul rând la Academia de Studii Economice, pe care o cunosc foarte bine, cu cel din universitățile medii din străinătate, în mod sigur Academia de Studii Economice se situează cel puțin la nivelul mediu al învățământului superior din Europa de Vest și din Statele Unite.

Cristian Pavel – Aceasta este o veste foarte bună, deși în unele clasamente mondiale la care se face recurs din când în când, universitățile din România nu strălucesc, au mai coborât câteva locuri. Dar cu toții știm că, așa cum spuneți, ASE-ul este o emblemă și un etalon pentru învățământul superior din România, cu precădere în zona din domeniul economic!

Ovidiu Nicolescu – Acum că v-ați referit la clasamentele mondiale, dacă ne uităm la ierarhiile pe anul 2021 ale universităților din lume, cu cel mai mare impact în societate, vreau să rețineți că ASE-ul este singura universitate din România care intră în primele 600! Iar la anumiți indicatori, cum ar fi, de exemplu, cel legat de domeniul meu – dezvoltare intreprenorială –, este pe poziția 37, pentru că sunt foarte mulți indicatori. Deci ASE a progresat foarte mult și sigur. În cadrul respectivei Academii, fără îndoială, Facultatea de Management, în cadrul căreia activez, a avut o contribuție deosebită.

Cristian Pavel – Ne bucurăm să aflăm că există și astfel de performanțe. Ați pomenit de activitatea dvs. universitară; ați fost/sunteți cadru didactic, ați fost chiar prodecan al Facultății de Management, cunoașteți în detaliu activitatea din cadrul acestei instituții de învățământ superior. V-aș întreba care au fost schimbările pe care le resimțiți în mediul universitar de-a lungul timpului și ce noutăți, ce lucruri, ce fine-tuning, au indus noile generații în acest mediu universitar?

Ovidiu Nicolescu – În primul rând, aș dori să precizez că, din cadrul Academiei de Studii Economice, am să mă refer în mod strict la Facultatea de Management (fostă Facultate de Economie a Industriei). În această facultate s-a inovat în mod constant, prin aportul direct al unor cadre didactice de excepție.

Spre exemplu, primele utilizări ale studiilor de caz în economie s-au făcut la facultatea noastră. Prima utilizare din România a simulărilor manageriale asistate de calculator s-au făcut la universitatea noastră și, întâmplător sau nu, eu am fost cel care le-am făcut și am publicat și cărți în edituri cunoscute, referitoare la acest lucru.

Dar această tradiție, pentru că inovările la care mă refer datează de acum 40-45 de ani, a continuat și în perioada de după 1990. Facultatea și ASE-ul au o conducere dinamică, dovadă și poziția în clasamentul la care m-am referit, iar schimbările pozitive din ultimul timp se referă în special la modificări ale programei de învățământ, în sensul includerii unor domenii noi, foarte importante, cum ar fi, de exemplu, simulările manageriale, economia bazată pe cunoștințe, cultura organizațională, strategiile organizaționale, managementul comparat, concomitent cu diversificarea formelor de învățământ.

În ASE există foarte multe programe de master de substanță, atât în limba română, cât și în limbi străine, predominant în engleză, dar și în germană, franceză sau spaniolă, care asigură o pregătire la nivelul mediu european.

Cristian Pavel – Este îmbucurător faptul că lucrurile au evoluat bine. Lucrul acesta este semnificativ, în contextul în care economia României are mare nevoie de specialiști, deși există o hemoragie de vârfuri care părăsesc România. Nu avem ce face. Probabil că, în timp, generațiile care urmează se vor reorienta.

Pomeneați despre Facultatea de Management și despre acest domeniu de nișă. Este interesant că printre preocupările dvs. se numără și cele privind managementul bazat pe cunoștințe. Știu că ați consacrat acestei teme, acestui domeniu, și două cărți pe seama cărora ați și introdus o nouă disciplină în cadrul Academiei de Studii Economice. Cum se definește această disciplină? Ce reprezintă ea și, practic, ce v-a determinat să vă concentrați asupra acestui domeniu?

Ovidiu Nicolescu – Eu am intrat în contact cu economia, organizația și managementul bazat pe cunoștințe acum vreo două decenii și jumătate, atunci când acest domeniu nou s-a cristalizat la nivel mondial. De fapt, începuse să se cristalizeze, era emergent atunci, și, făcând cunoștință cu aceste elemente de noutate, am venit și în cadrul facultății, am apelat la câțiva colaboratori, câțiva asistenți tineri și i-am rugat să se specializeze în acest domeniu.

Mai mult decât atât, profitând de faptul că eu mergeam regulat la Geneva, fiind și reprezentant al Organizațiilor Patronale la conferința anuală, am adus de acolo câteva mii de pagini scanate, ca să le dau o bază de plecare. Din păcate, colegii mei mai tineri, după ce s-au uitat pe materiale, mi s-au plâns direct: „Domnule profesor, este foarte greu, ne ia foarte mult timp!”. „Cât timp vă ia?”; „4-5 ani”.

„Măi, copii, nu putem sta 4-5 ani!”. Și atunci, împreună cu fata mea, care are un masterat și un doctorat în Marea Britanie, ne-am apucat să studiem și am redactat și publicat prima carte din România referitoare la economia și managementul bazat pe cunoștințe.

De ce este foarte important? Pentru că acesta este managementul viitorului! Noi trecem în momentul de față de la economia clasică, capitalistă, la economia smart, la economia bazată pe cunoștințe. Așadar, trebuie să pregătim.

Cristian Pavel – Desigur, să ne bazăm economia pe cunoștințe, dar și pe tehnologii.

Ovidiu Nicolescu – Cunoștințele au la bază digitalizarea, transformarea digitală, întreg suportul adiacent. Esențial nu este mijlocul, esențial este conținutul și obiectivul. Sigur, fără noile tehnologii, fără digitalizare, nu se poate discuta! Dar, și în management, și în economie, lucru care din păcate se ignoră frecvent, cel mai important, este latura umană, latura socială. Altminteri, utilajele ca atare – mașina, softul, cea mai bună logistică –, dacă nu sunt folosite de către cine trebuie, cum trebuie și pentru ce trebuie, în loc să producă bine, generează consecințe negative! Dacă ne uităm în jur, vedem acest lucru.

Cristian Pavel – Cum se numește noua disciplină creată în cadrul programei ASE?

Ovidiu Nicolescu – În momentul de față titulatura este „Organizația și Managementul Bazat pe Cunoștințe”. Am creat această disciplină în cadrul Facultății de Management, una foarte apreciată de studenți.

Din păcate, am și un „of”. Această disciplină ar trebui să fie în toate universitățile din țară, pentru că cei care se pregătesc acum peste 5-10 ani vor lucra nu în întreprinderea capitalistă clasică. Majoritatea vor activa în firmele bazate pe cunoștințe, pe digitalizare, inteligență artificială, cloud, ș.a.m.d. Or, din păcate, această disciplină a fost preluată doar în câteva universități din țară. Este drept că este și o disciplină mai complicată, dar este necesară!

Cristian Pavel – Nu este timpul pierdut!

Ovidiu Nicolescu – Nu este timpul pierdut, aveți dreptate, și profit de acest interviu pentru a încuraja studenții și cadrele didactice care îl vizionează să fie niște partizani ai acestui proiect. Ar fi păcat să pregătim viitoarea generație fără ca

ea să cunoască cum funcționează și ce trebuie să facă în economia, organizația și managementul bazat pe cunoștințe.

Cristian Pavel – Este o disciplină opțională?

Ovidiu Nicolescu – Nu, în ASE, aceasta este obligatorie în cadrul Facultății de Management.

Cristian Pavel – Este foarte interesant și cu siguranță rezultatele nu vor întârzia să apară. Revenind la parcursul dvs. profesional, la cariera dvs., ați deținut numeroase funcții de conducere de-a lungul timpului. Aveți o foarte lungă perioadă de când sunteți Președintele Societății Academice de Management din România, dar, mai ales, cum spuneam și la începutul discuției noastre, un parcurs extrem de meritoriu și unanim recunoscut, ca Președinte al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii. Ce ne puteți spune despre faptul că ați reușit să culegeți experiențe diferite din zona de organizație profesională și din zona de societate academică, în același timp?

Ovidiu Nicolescu – Aș dori, în primul rând, să fac următoarea precizare. Eu m-am ocupat de întreprinderile mici și mijlocii pentru că, în cadrul tuturor specializărilor pe bază de burse oferite de Occident, câștigate pe concurs, pe care le-am făcut în străinătate, am avut nesperata șansă de a mă perfecționa în această nișă.

Studiind în aceste mari universități (New York University, pe atunci a cincea universitate din Statele Unite, cea din Barcelona, care și în prezent are cele mai bune cursuri de MBA nu numai din Europa etc.), mi-am dat seama cât de importante sunt întreprinderile mici și mijlocii, pentru că ele reprezintă 99% din firmele din fiecare țară.

Mi-am mai dat seama de faptul că, într-o țară în curs de dezvoltare ca România, unde capitalul străin a venit după ’90 foarte puternic, singura șansă a țării era să se dezvolte ținând cont de interesele naționale, să-și valorifice potențialul uman și tehnico-material intern, concentrat în zona IMM-urilor. De aceea m-am consacrat acestui domeniu.

În al doilea rând, toate studiile au arătat (și în toate cursurile mele și prelegerile mele, punctez asta) faptul că managementul este cel mai important vector al dezvoltării economice!

Marele economist rus Evsey Domar a studiat evoluția Statelor Unite ale Americii pe parcursul unui secol și jumătate și a identificat cei patru factori care au făcut ca această țară să devină prima putere economică a lumii. Primul factor a fost managementul, al doilea educația de tip antreprenorial, al treilea tehnologiile și al patrulea banii/capitalul.

Deci știind acest lucru, m-am concentrat pe management, pentru că managementul ne poate duce înainte, știința și arta care generează performanțe economice. Atunci, acestea au fost cele două premise de la care am pornit; de aceea și activitatea mea, atât universitară, cât și socială, a fost fundamentată pe două domenii: domeniul întreprinderilor mici și mijlocii și domeniul managementului. Vreau să spun că am avut foarte mari satisfacții pe ambele planuri, inclusiv în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, nu doar pentru faptul că am fost președinte executiv la nivel național (acum sunt doar Președinte de Onoare), ci și pentru marea satisfacție de a fi fost 16 ani Vicepreședintele Uniunii Europene de Întreprinderi mici și mijlocii și alți 8 ani Vicepreședintele Asociației Mondiale de Întreprinderi Mici și Mijlocii. Acolo am fost primit, cooptat și promovat, pentru că le-am făcut strategiile la nivelul ambelor organizații. În cadrul Organizației Mondiale se mai și glumea, se spunea: „A venit un profesor dintr-o țară comunistă să ne facă nouă strategia!”

Cristian Pavel – Mai eram comuniști și atunci?

Ovidiu Nicolescu – Vorba vine… ziceau, de fapt, „stat fost comunist”. Dvs. știți că nu ni s-a schimbat așa ușor emblema. Până prin 2000-2010 încă mi se mai spunea: „Aaaa, ești din România, this red country!”. Oamenii se schimbă greu…

Cristian Pavel – Suferim încă și astăzi din cauza unui prost management la nivel antreprenorial, la nivel politic și la nivel organizațional. Avem foarte multe de pătimit din această perspectivă!

Ovidiu Nicolescu – Da, se întâmplă acest lucru pentru că, din păcate, în funcțiile manageriale – și în economie, și în politică, și în societate –, peste 80-90% dintre persoanele respective n-au niciun fel de pregătire managerială. Nu se poate să fim manageri numai bazându-ne exclusiv pe talent! Unii n-au nici măcar atât! Dacă zici că o persoană are talent tehnic și n-are facultate, nimeni n-o să-l pună să conducă partea tehnică într-o întreprindere. Din păcate, la noi ajung miniștri, prim-miniștri, președinți de agenții importante, oameni care n-au condus în viața lor un om. Oameni care n-au condus, n-au experiență, n-au pregătire în alte domenii sunt plasați în poziții-cheie și produc dezastre. Dacă te-ai făcut inginer și

în loc să fii inginer te apuci de altele, înseamnă că este o problemă cât de bun inginer ești! La fel, dacă ești economist și în loc să te ocupi de economie te apuci de parte juridică sau tehnică, iar este o mare problemă. Sigur, sunt și excepții, dar vorbim de situația generală.

Cristian Pavel – Revenind la discuția noastră. Aș face referire la bogata dvs. activitate de cercetare științifică și academică. Personal, am fost impresionat descoperind cum s-au concretizat preocupările dvs. în peste 180 de lucrări științifice în calitate de autor, coautor sau coordonator în domeniul managementului ș.a.m.d.

Cum ați reușit să împăcați prodigioasa dvs. activitate publicistică cu comandamentele pe care trebuia să le onorați în calitate de Președinte al Consiliului Național al Întreprinderilor Private, cadru didactic ș.a.m.d.?

Ovidiu Nicolescu – Trebuie să spun că la baza acestor performanțe au stat două lucruri: pasiune și muncă foarte multă.

Eu am fost pasionat de cercetare. Când am terminat facultatea, am fost al doilea din promoție. Puteam să rămân profesor, cadru universitar la ASE, dar nu am rămas. M-am dus la început, în cercetare, la Academia Română, la veritabila academie, nu cele care au apărut după 1990, și acolo am avut șansa ca, în cadrul Institutului de Cercetări Economice, să lucrez cu cei mai buni specialiști din domeniu. Acolo am învățat să fac cercetare. Învățând acolo să fac cercetare, și când am trecut după aceea cu baza în învățământ, am continuat să cercetez.

În al doilea rând, eu nu numai că predau managementul, dar chiar aplic managementul! Dacă vă arăt, și acum – deși sunt la o vârstă de septuagenar, sunt pensionar, dar am încă vreo trei joburi – am un plan anual, un plan lunar, un plan săptămânal, chiar și un plan zilnic. Am planificarea fiecărei zile pe ore – activități, telefoane, mesaje, întâlniri. Ani de zile m-am trezit la ora 0600-0630 și în primele ore ale zilei am scris. N-am avut niciodată ore la universitate mai devreme de ora 0930-1000, pentru că forța mea intelectuală, consacrată acestor cărți, putea fi pusă în valoare doar dimineața. Ziua mea de muncă a măsurat, de regulă, între 10 și 14 ore. Și acum, la vârsta pe care o am (și nu mă feresc să spun că am 78 de ani), muncesc 6-8 ore pe zi!

Pasiunea aceasta, coroborată cu foarte multă muncă, dar și abilitatea de a scrie foarte lesne, m-au făcut să fiu foarte prolific. Însă, pe lângă aceste elemente, au mai fost alte două chestiuni. Întotdeauna am gândit pe termen lung și am lucrat pe bază de priorități, ceea ce este foarte important, pentru că marile probleme în

România, și nu numai în România, dar și pe plan mondial, se referă la faptul că, de regulă, oamenii se gândesc în cea mai mare măsură la ziua de azi, la mâine cel mult, prea puțin la perioada imediat următoare.

Cristian Pavel – Discutând despre activitatea dvs. editorial, nu pot ocoli un lucru care merită neapărat subliniat în discuția noastră: faptul că anul trecut, în 2021, ați publicat o carte la una dintre cele mai bine cotate edituri din lume în domeniul economic, privind managementul și „shareholderii”. Înțeleg că sunteți, împreună cu colegul dvs., primii autori din România care reușesc acest lucru. Cum se numește lucrarea și care este explicația acestei performanțe?

Ovidiu Nicolescu – Această lucrare se numește „Managementul stakeholderilor și responsabilitatea socială. Concepte, abordări, instrumente”, apărută la Rockford Publishing House. Această lucrare vine cu o nouă concepție managerială. Ea își propune o modificare din temelii a managementului. Managementul clasic se bazează pe relația șef-subordonat. În această carte, noi venim cu o nouă viziune, cu o nouă paradigmă managerială, relația manager-stakeholder (acționar) relevant. Nu am timp să aprofundez aceste lucruri, dar vreau să spun că acesta este managementul viitorului, iar această nouă paradigmă managerială am elaborat-o împreună cu colegul meu și fiul meu, Ciprian Nicolescu, care m-a moștenit și cu care lucrez de 25 de ani.

Cristian Pavel – Spuneați că lucrarea respectivă este o rara avis și un fel de apogeu al preocupărilor dvs. editoriale, că este o premieră.

Ovidiu Nicolescu – Este o premieră, iar editura la care m-am referit este una dintre primele trei din lume, această carte fiind acceptată cu greu spre editare din partea unui profesor din România. Dacă ne uităm la structură, 95% dintre cei care publică acolo sunt americani, englezi, câțiva germani și câțiva francezi. Tocmai datorită noutății conceptului, au zis că merită să fie publicată, și noi ne bucurăm, pentru că aceasta este o contribuție la dezvoltarea științei mele și este esențial să se vadă că și în România se produce știință, că se produc idei noi, idei care sunt utile și pe plan național, și pe plan internațional, utile atât cercetării științifice, învățământului, cât și practicii!

Nu trebuie să uităm că managementul este o disciplină pragmatică. Dacă știința managementului și cărțile de management nu determină modificări, îmbunătățiri,dezvoltări substanțiale și sustenabile în economie, atunci ele nu se justifică, sunt un simplu exercițiu intelectual.

Cristian Pavel – Meritați toate felicitările și ne bucurăm că există astfel de precedente. Ne apropiem de finalul discuției noastre și nu întâmplător am lăsat la sfârșit o întrebare care se leagă de locul în care ne aflăm, de faptul că suntem la Pro Universitaria. Este firesc să spunem câteva cuvinte celor care ne urmăresc în legătură cu colaborarea dvs. cu Editura Pro Universitaria. Cum a debutat, cum s-a materializat, ce s-a realizat până acum și ce vă propuneți pe viitor?

Ovidiu Nicolescu – De-a lungul carierei mele, după 1990, am colaborat în principal cu trei edituri: Editura Economică, Editura Universitară și ultima cu care colaborez constant, de 10 ani, este Editura Pro Universitaria.

Am optat pentru această editură, în principal, din două motive: în primul rând, pentru că este o editură foarte bine cotată și cu un sistem de distribuție bun și, în al doilea rând, pentru că aici am găsit un management și specialiști cu care am putut colabora foarte bine. Am găsit receptivitate, profesionalism, viteză de reacție. Tocmai de aceea, în cadrul acestei edituri, am acționat pentru publicare pe trei planuri.

Aici publicăm de 9 ani „Starea de sănătate a managementului din România”, care este un raport de cercetare ce se publică anual, bazat pe sute de interviuri, lucrare care se realizează sub egida Societății Academice de Management și pe care o fac împreună cu încă 4 colegi, printre cei mai buni din țară.

Aici se realizează, cred că tot de vreo 8-10 ani, „Carta albă a întreprinderilor private mici și mijlocii din România”, lucrare pe care eu am inițiat-o acum exact

20 de ani, fiind președinte la această organizație, și care se publică aici în condiții foarte bune.

Pe lângă aceste două lucrări anuale, am început acum câțiva ani să publicăm și colecția pe care Societatea Academică de Management din România a inițiat-o, referitoare la „Studii de caz relevante de management din România”. Aceasta este o lucrare care se publică la fiecare doi ani.

Așadar, lucrăm bine, suntem satisfăcuți și pot să spun că acolo unde este profesionalism, competență și corectitudine, noi găsim partenerii ideali și nu îi schimbăm, fiindcă lucrurile bune cer continuitate și colaborare strânsă.

Cristian Pavel – Ne bucură tare mult remarcile dvs. și apreciem faptul că v-ați făcut timp și ați avut disponibilitatea să stați de vorbă cu noi în această formulă.

Pentru că suntem la început de an, vă dorim să aveți un an mai predictibil și mai prosper și, în primul rând, multă sănătate! Să ne revedem cât mai curând și să povestim despre noi și noi lucruri relevante în domeniul pe care-l acoperiți. Vă mulțumim pentru atenție și la revedere!

Ovidiu Nicolescu – Și noi vă mulțumim pentru acest interviu și aș dori ca, în final, să adresez tuturor celor care îl vizionează îndemnul să pună foarte mult accent pe cunoștințe, pentru că viitorul – și nu viitorul îndepărtat, ci viitorul apropiat – este bazat pe cunoștințe, pe digitalizare, pe schimbare, pe implicare și pe o cultură a muncii și responsabilități individuale și sociale. Doresc tuturor numai bine în 2022!