Description

Cum se deschide, cum se lanseaza, cum se provoaca o polemica?
Controversele se nasc spontan sau sunt, in mod deliberat, provocate? Cum se
naste, cum se deruleaza si cum se stinge o polemica, se desfasoara ea oare
conform unei regii implacabile?
Am cautat raspunsul acestor intrebari, in textele scrierilor din literatura
romana a secolelor saptesprezece si optsprezece care ar putea sa-mi ofere
camp deschis pentru a extrage falia critica, dezacordurile, accentele
polemice, confruntarea de idei, rivalitatile si acuzatiile.
Cautatoare de sensuri si accente polemice, aceasta carte se vrea o abordare
intr-o viziune „mai moderna” despre o lume combativa „mai veche”.

Am pornit de la ipoteza ca polemica se declanseaza atunci cand cota
dezacordului depaseste o anumita limita, dincolo de care ceea ce era
acceptabil, nu mai poate fi. Exista deci un refuz in a fi de acord asupra unei
probleme care nu poate fi bilateral acceptata si care este pusa in discutie.
In mod normal, polemica ar trebui sa functioneze intr-o maniera discreta.
Ea trebuie sa puna in lumina rolul si misiunea celui care isi asuma controversa.
Sa evidentieze miza polemicii, interactiunea actantilor, concurenta, antipatia
personala, conflictul intre generatii. Uneori poate fi vorba de o confruntare de
idei, de o dezbatere veritabila sau, poate fi, o tentativa de anihilare a celuilalt in
cadrul discursului. Si atunci te intrebi: in numele „a ce” este initiat actul
combativ? Care sunt temele dezbatute, care sunt „punctele cheie” ale
controverselor fiecarei epoci? De ce atitudinea polemica?

Prin urmare, structura scrisul polemic, cuprinsa in titlul lucrarii, incumba
acea paleta larga de nuante, enumerate mai sus, din campul semantic al
polemicii. Am selectat acele scrieri care, de-a lungul veacurilor, au declansat
cautarea unui raspuns, au provocat dispute si au incitat la cautarea
argumentului imparabil, uneori a cuvantului vitriolant. Am pornit, apoi, la o
structurare a operelor in functie de palierul pe care se constata ca functioneaza
critica, polemica, dezacordul si, astfel, s-au conturat un plan religios, unul socialpolitic
si altul istoric. Aceasta categorisire nu inseamna decat o anumita aliniere
in dinamica lucrarii, desigur ca nuantele sau accentele polemice din diferite
domenii se interfereaza in cadrul aceleiasi opere.

Titlul lucrarii mele este o provocare, fiindca in literatura romana veche nu
se poate vorbi de o polemica in sens academic. Polemica, la noi, inseamna
delimitare. Fenomenul literar este indisolubil legat de viata politica, sociala si
economica. Conditiile de la noi au imprimat o anumita evolutie pentru cultura
romaneasca. Literatura romana veche a evoluat pe coordonate total diferite de
acelea pe care s-au dezvoltat marile literaturi ale Occidentului. Acumularile
culturale minore, conditiile de tiparire a cartilor, inexistenta competitiei sunt
trasaturi pe care nu le putem nega si care au facut ca izvoarele literaturii
romane sa tasneasca anevoios printre vremurile colturoase.

Intr-o lume care tinde spre globalizare, dar atat de diversa, cu infinite
controverse pe diferite planuri, m-am gandit ca e de folos sa intelegem cum
„s-au batut” scriitorii nostri atunci cand subiectul i-a interesat. In definitiv, a
polemiza sau a critica nu inseamna a ramane intr-o atitudine de negare.
Spatiul cultural actual ofera o abundenta a polemicilor si, cu toate acestea,
lumea romaneasca traieste un sentiment de tabloidizare. Pare ca scriitorul de
astazi, fara a generaliza, alege calea alunecoasa a implicarii in politica,
mentinand miscarea tectonica lipsita de miza si esuand in vocatia de scriitor.
De aceea, mi se pare interesant sa descoperim diferenta dintre
exigentele societatii actuale si cele ale secolelor XVII-XVIII, contextele și
palierele ce au antrenat energiile creatoare, producand tensiuni, critici,
polemici, caci firea romanului nu este lenesa, este insa iubitoare de ocupatie
variata.