Descriere

Regimul cetateniei in dreptul international public abordeaza o tema care
suscita inca un viu interes, atata vreme cat cetatenia este perceputa ca o problema
a destinului uman, individual si colectiv. Din aceasta perspectiva, prezentul
demers nu se limiteaza la desemnare, ci indeamna la intelegere si la reflectie
asupra valorilor comune ale notiunii de cetatenie.

S-au scris nenumarate lucrari pe tema cetateniei, dar conceptul a evoluat
semnificativ in ultimii ani, datorita noilor realitati aparute pe plan european si
international. Iesirea dintr-o paradigma bipolara, continua redefinire a Uniunii
Europene, efectele globalizarii, amenintarile teroriste au determinat o
transformare rapida si neprognozata a legislatiei privitoare la cetatenia europeana.
De altfel, cetatenia este un concept sensibil la schimbarile istorice si faptul ca
ofera drepturi cu statut universal – drepturi pe care toata lumea este indreptatita sa
le exercite – face reconstituirea sa sa incite mereu interesul.


Ceea ce particularizeaza, totusi, abordarea de fata nu este atat analiza juridica
a diverselor prevederi legate de cetatenie, cat pledoaria pentru o filozofie a
dreptului cetateniei, fiecare capitol pornind de la o explorare a semnificatiilor
cetateniei in diferite contexte istorice sau geopolitice. Perspectiva incadreaza
cetatenia in pledoaria hegeliana pentru o filozofie a dreptului, avand in vedere ca
si in cazul acestui concept „adevarul este la fel de vechi, pe cat de deschis este
prezentat si cunoscut in legile publice, in morala si religia publica”1.


In contextul de fata, cercetarea porneste de la intrebarea fundamentala
asociata unei asa-zise filosofii a dreptului cetateniei: „De ce are nevoie acest
adevar mai departe, intr-atat cat spiritul ganditor nu este multumit sa-l posede in
acest mod imediat, decat sa-l inteleaga si sa castige forma rationala a acestui
continut constient deja de sine, pentru a putea aparea pregatit pentru gandirea
libera, care nu se opreste la ceea ce este dat, indiferent daca este sustinuta de
autoritatea externa pozitiva a statului sau de armonia dintre oameni sau de
autoritatea sentimentului intern sau a inimii si de dovada nemijlocit stabilita a
spiritului, ci porneste de la sine si tocmai de aceea pretinde sa se stie in adancul
sau unificata cu adevarul?”

Cea mai directa radacina din care se poate extrage conceptul generic de
cetatenie este democratia, mai concret, caracterul sau de contestare sociala.

Totusi, desi cetatenia a fost dintotdeauna una dintre temele centrale ale discursului
liberal, acesta a fost acaparat – mai ales in ultimul deceniu – de teoretizarile feministe, de cercetatorii multiculturalismului sau de teoreticienii noilor miscari
sociale si, generic, de toti criticii traditiei liberale.


Pe fondul acestei transformari, cetatenia a fost si este criticata in numele
viitorului, al valorilor multiculturalismului si deschiderii catre ceilalti. In acelasi
timp, conceptul de cetatenie, cu toata substanta sa, este inca deschis cercetarii,
fiind perfect legitim sa ne punem intrebari cu privire la modurile de organizare sau
la completarile ce i-ar trebui aduse in permanenta sa dinamica.

Desi cetatenia mentine, drept coordonata statica, apartenenta la o comunitate
politica (statul national), in care cetateanul apare ca unitate constitutiva, titular al
unor drepturi pe care acesta i le recunoaste si i le garanteaza, aceasta este, in cele
din urma, un concept dinamic, rezultat al unui proces istoric de expansiune.

In aceasta evolutie a conceptului, un rol fundamental il au noile realitati
politico-diplomatice, in care se inscrie si conceptul de cetatenie europeana, o noua
provocare pentru teoria si practica cetateniei si, in particular, pentru relatia
acesteia cu statul.

De altfel, constructia Europei politice marcheaza tranzitia de la caracterul
national la cel post-national al cetateniei, ridicandu-se problema – pentru prima
data in practica juridica internationala – a existentei unei cetatenii post-nationale,
identificata intr-un set de valori si institutii care suplinesc si suplimenteaza
apartenenta obligatorie la un teritoriu, la o cultura, la un stat national.

Astfel, prezentul demers ofera o serie de repere absolut necesare in decelarea
implicatiilor tranzitiei conceptului de cetatenie spre o noua etapa, specifica
evolutiilor politicii internationale contemporane.

Multumiri profesorilor si prietenilor pentru incurajari si sustinere in
finalizarea lucrarii.