Descriere

Ce se întâmplă cu infrastructurile, comunitățile și peisajele construite în socialism după dispariția sistemului care le-a produs? Și cum continuă acestea să modeleze prezentul, la mai bine de trei decenii de la căderea regimului comunist?

Reunind două cercetări etnografice desfășurate în spații aparent foarte diferite – o comunitate montană din Carpați și unul dintre cele mai mari sisteme de irigații construite în sudul România socialiste (prima într-o zonă colectivizată, a doua într-una dintre zonele-cheie ale colectivizării) – volumul explorează modul în care indivizii și colectivitățile negociază astăzi relația cu moștenirile materiale și instituționale ale socialismului. De la transformarea „țăranului-muncitor” în noile figuri ale mobilității rurale și ale turismului de lifestyle, până la fragmentarea infrastructurilor hidraulice și apariția unor noi forme de acces la apă și resurse, studiile reunite aici urmăresc felul în care trecutul continuă să fie activ în prezent.

Cartea propune o perspectivă asupra societății postsocialiste care depășește explicațiile simplificatoare despre „mentalități” sau „tranziție”, explorând modul în care infrastructurile, relațiile sociale și practicile economice produse în perioada socialistă sunt fragmentate și reasamblate în contexte contemporane marcate de mobilitate, inegalități și interdependențe globale. Prin temele și abordările sale, volumul se adresează cercetătorilor și studenților interesați de studiile postsocialiste, sociologia și antropologia rurală, antropologia infrastructurilor, geografia umană, studiile mobilității și cercetările dedicate relațiilor dintre societate, tehnologie și mediu.