Descriere

Partidele politice sunt un insotitor al democratiei, ele reprezinta, dupa
cum apreciau LaPalombara si Weiner, semnul si totodata produsul
modernitatii politice. Partidismul postcomunist romanesc este, cu
siguranta, un puternic argument in acest sens. Aici, nasterea si evolutia
partidelor politice a reprezentat fenomenul politic cel mai dinamic si,
totodata, cel mai spectaculos. Vechea societate a regimului partidului unic
a devenit rapid si energic noua societate a pluripartidismului, confirmand
astfel definitia democratiei data de Hans Kelsen in urma cu un secol.
Oarecum paradoxal in aceste conditii, a persistat o asimetrie intre rolul
major jucat de partidele politice si cercetarea academica dedicata
fenomenului partidist postcomunist. Totusi, in special in ultimii ani, studii
tot mai frecvente, provenite in principal din cercetari doctorale, s-au
concentrat asupra partidelor politice din Romania, analizandu-le geneza,
destinul si caracteristicile organizationale.

Este si cazul lucrarii pe care tocmai va pregatiti sa o lecturati – Pe cine
reprezinta partidele politice –, realizata de lector universitar doctor Daniel
Buti, exponent al noii generatii de politologi, care-si propune sa raspunda
la o intrebare pe cat de incitanta, pe atat de importanta. Asadar, pe cine
reprezinta partidele politice din Romania?

In mod firesc, raspunsul este pregatit de un excurs amplu in
problematica generala a domeniului – ale carui dimensiuni tradeaza
originile lucrarii intr-o cercetare doctorala –, util, desigur, sustinerii
propriului demers, dar caruia ii putem sublinia si calitatea de a fi o bine
argumentata introducere in teoria partidelor politice. In acelasi timp,
Daniel Buti isi propuna se ne convinga de soliditatea raspunsului sau
facand apel la o cercetare de tip empiric, menita sa releve consistenta
relatiei dintre partide politice si societate, prin prisma modului in care
sunt reflectate temele principale aflate pe agenda populatiei in oferta
electorala a actorilor politici. Abordarea apare ca fiind clasica, autorul
pornind de la relatia dintre partide politice si mediul social, respectiv societatea civila, dar perspectiva neo-institutionalista il conduce catre un
raspuns pe care, probabil, multi dintre cititori il vor considera mai
degraba surprinzator.