Descriere

Incheierea Razboiului Rece a marcat momentul in care
lumea a intrat intr-o noua faza a evolutiei sale, relevata de
coexistenta si confruntarea unor tendinte pozitive semnificative
cu altele care genereaza amenintari si pericole. Vechea ordine
mondiala, bazata pe o logica bipolara – caracterizata de rivalitate
si capacitate de anihilare reciproca a unor blocuri de state – a
disparut, iar tranzitia post bipolara s-a incheiat. Obiectivele
principale ale acestei perioade s-au realizat, iar germenii
constructiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupa un
loc tot mai important in cadrul preocuparilor comunitatii
internationale.

Disparitia bipolaritatii a determinat mutatii esentiale in
mediul de securitate international, aspect ce a evidentiat
necesitatea regandirii conceptului de aparare. Analiza noilor
riscuri si amenintari la adresa securitatii internationale a condus
la o noua perceptie a acesteia si a impus o alta orientare in
domeniul apararii. Asa s-a ajuns la concluzia ca securitatea
statelor nu mai este amenintata de conflicte militare majore ci de
surse de instabilitate cauzate de probleme de natura economica,
sociala, migratia internationala a persoanelor, extinderea
riscurilor asimetrice prin inmultirea numarului de retele teroriste,
cresterea dominatiei economice a unor state, degradarea mediului
natural s.a. Un rol primordial in raspandirea acestor surse de
instabilitate il are globalizarea care, conform argumentelor
folosite in numeroase strategii de securitate ale unor actori
internationali, constituie principala provocare la adresa securitatii.

Putem spune ca ne aflam intr-o etapa care se bazeaza
pe o arhitectura a interdependentei si bunei colaborari intre
state, a participarii efective la actiuni comune si a parteneriatelor
extinse. Securitatea devine, in aceste conditii, una colectiva, la fel
cum si apararea structurilor inter-operabile si a sistemelor
unitare create prin coalitii sau aliante este, prin toate
componentele sale, colectiva.