Descriere

Din perspectiva factuala, ca practica sociala, domeniul relatiilor publice are o istorie relativ lunga. Sunt autori care apreciaza ca, inclusiv in perioadele antica si medievala, in societatea umana s-au dezvoltat comportamente si manifestari socio-culturale de tipul relatiilor publice.

Insa, dincolo de aceasta estimare, usor speculativa, este cert ca dezvoltarea practicii relatiilor publice a fost facilitata de doi factori. In primul rand, aparitia spatiului politic public modern care a permis o reala comunicare prin intermediul primelor publicatii periodice, in secolele XVI-XVII. In al doilea rand, este vorba de dezvoltarea adjuvantului economic al acestui spatiu politic, respectiv sistemul de productie capitalist, inclusiv relatiile sociale si politice aferente acestui nou model economic. Revolutia industriala, initiata in Marea Britanie in secolul al XVIII-lea si difuzata cu succes in secolele al XIX-lea si al XX-lea in intreaga lume, a asigurat triumful capitalismului si consacrarea spatiului public modern in care comunicarea joaca un rol esential.

Insa, din perspectiva constituirii Relatiilor publice ca stiinta, respectiv ca disciplina academica autonoma, dispunand de un obiect, de definitie, de concepte/notiuni cheie, de principii si metode de cercetare si, desigur, de o literatura de specialitate proprii, domeniul relatiilor publice are o istorie relativ scurta.
La fel ca in cazul altor stiinte socio-umane de frontiera, transdisciplinare, situate la interferenta disciplinelor existente anterior, obiectul de studiu al Relatiilor publice, care este reprezentat in mod generic de actul sau de procesul comunicarii planificate intre o entitate de tip organizatie si un public a fost abordat pentru prima data, in cadru academic, in Statele Unite ale Americii, in primele decenii ale secolului al XX-lea.

Era o perioada de efervescenta a stiintelor pozitiviste, de dezvoltare a economiei americane (bazata pe modelul liberal al liberului schimb si, implicit, pe cresterea exponentiala a comertului si a vanzarilor de marfuri si servicii), in special a marilor corporatii industriale si bancare, de consolidare a statului de drept american, in care amendamentul I la Constitutia Statelor Unite, referitor la libertatea de exprimare si de informare, juca un rol determinant, dar si de cristalizarea treptata a unui public educat, in masura sa faca alegeri rationale si sa examineze critic un act de comunicare.

Unul din fondatorii noii stiinte si autorul primei lucrari de specialitate consacrate Relatiilor publice considerate ca disciplina stiintifica, separata de alte discipline, a fost Edward L. Bernays, profesor la Universitatea din New York, care in 1924 a scris «Crystalizing Public Opinion», carte in care definea principiile si tehnicile acestei discipline si enunta principiile etice si normele deontologice ale acesteia.

Aceasta carte a fost urmata pana in 1985, conform lui Eduard Bernays, cand s-a sarbatorit la aceeasi universitate 60 de ani de invatamant de relatii publice, de alte aproximativ 16.000 de titluri, ceea ce indica existenta unei vaste literaturi de specialitate. Intre timp, aceasta literatura s-a multiplicat de cateva ori iar domeniul a ajuns sa se extinda la nivelul intregului glob, inclusiv in regiunile in care, pana recent, puteam vorbi cu dificultate despre un real domeniu al Relatiilor publice, spre exemplu in blocul tarilor ex-comuniste din Europa Centrala si de Est.