Descriere

Tema privind drepturile copilului, in cadrul drepturilor omului, este o tema abordata relativ recent in evoluția omenirii, desi copilul si copilaria au reprezentat si reprezinta o etapa distincta, cu particularitati specifice si cu rol decisiv in evolutia fiintei umane, inclusiv in asigurarea continuitatii si progresului societatii si civilizatiei.

Copilul a fost considerat mult timp ca o fiinta nediferentiata de adult, in cele mai multe cazuri adultul avand drepturi depline asupra sa, atribuindu-i-se inclusiv dreptul de a hotari asupra vietii copilului.

Inscrierea problemelor copilului pe agenda internationala a secolului al XIX-lea si in special a secolului XX a fost precipitata de problemele sociale grave cu care se confruntau tot mai frecvent copiii, respectiv exploatarea prin munca a acestora, exploatarea sexuala a copiilor, fenomenul transfrontalier care privea comertul cu sclavi, inclusiv situatia copiilor in timpul razboiului si dupa terminarea sa. Chiar daca fenomenele amintite au fost prezente si in cadrul societatilor anterioare, amploarea lor a devenit mult mai mare si consecintele mai vizibile. Toate aceste aspecte s-au impus ca probleme prioritare pentru organizatiile internationale care au inceput sa se preocupe de adoptarea unor masuri de combatere a fenomenelor disfunctionale care priveau copilul, inclusiv de construirea si aplicarea instrumentelor juridice adecvate.

Consultand literatura de specialitate in domeniu, mi-a atras atentia in mod special pledoaria excelenta pentru apararea drepturilor copilului, pentru realizarea unui nou sistem de educatie si pentru valorizarea acestuia de catre societate, prezentata de scriitoarea suedeza Ellen Key in lucrarea intitulata „Secolul copilului”. Expresia „dati-va la o parte, trece maiestatea sa copilul!” este relevanta pentru locul pe care autoarea il rezerva copilului in societate. Conceptia autoarei privind statutul pe care societatea ar trebui sa-l acorde copilului, locul si rolul acestuia in istorie este rezumata in urmatorul pasaj: „Atata timp cat tatal si mama nu-si vor pleca fruntea in tarana in fata maretiei copilului, atata timp cat nu vor intelege ca vorba copil nu este decat o alta expresie pentru ideea de maiestate, atata timp cat nu vor simti ca in bratele lor doarme viitorul insusi sub infatisarea copilului, ca la picioarele lor se joaca istoria, nu-si vor da seama ca au tot atat de putin dreptul si puterea de a dicta legi acestei noi fiinte pe cat nu au puterea si dreptul de a impune legi in mersul astrilor” (Key, 1978, p.56). Am optat pentru redarea acestui pasaj pentru ca am considerat ca oricate argumente m-as stradui sa formulez nu as putea sa exprim in cuvinte atat de sensibile importanta copilului si copilariei in istorie, necesitatea de a-i ocroti drepturile naturale, de a crea institutii sociale adecvate cresterii si formarii sale pentru asigurarea viitorului omenirii.

Exista multiple situații in care insa copiii nu pot beneficia de ocrotirea parinteasca fireasca, datorita faptul ca parinții lor naturali se afla in imposibilitatea permanenta sau temporara de a-i ingriji.

Ideea implicarii statului, fie direct, fie prin intermediul diferitelor institutii comunitare abilitate, in ocrotirea acestor copii a fost acceptata abia in secolul XX. In acest sens, au fost adoptate și de catre legiuitorul roman de dupa anul 1989 o serie de acte normative (OUG nr. 26/1996 privind protecția copilului in dificultate; Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului) care au instituit un ansamblu de instituții socio-juridice menite sa asigure in funcție de situația concreta a copilului, protecția drepturilor sale prin asistența alternativa. Intre acestea se numara: tutela, incredințarea in vederea adopției, plasamentul (la o familie, persoana, la serviciu public specializat sau la un organism privat autorizat, plasamentul intr-o familie asistata), plasamentul in regim de urgența, supravegherea specializata si adopția (interna si internaționala).

Datele statistice existente arata ca anual, aproximativ 5000 de tineri, parasesc sistemul de protecție a copilului la implinirea varstei de 18/26 de ani. Caracteristicile acestor tineri reliefate de studiile existente in literatura de specialitate reflecta cu predilecție multiplele neajunsuri ale protecției alternative a copilului, indiferent de forma in care este realizata și ii includ in categoria grupurilor vulnerabile ale societații, care au nevoie de protecție speciala. Dificultațile majore pe care aceștia le intampina in procesul lor de incluziune sociala, inclusiv prin integrarea pe piața muncii, justifica cu predilecție, pe de o parte, o analiza riguroasa a politicilor sociale existente in aceasta materie in sistemul de drept romanesc, iar pe de alta parte o intervenție legislativa, fundamentata de concluziile unor studii de specialitate, menita sa sprijine desavarșirea acestui proces.

Lucrarea se inscrie astfel intr-o perspectiva interdisciplinara a temei, in primul rand ca raspuns la criteriile de eligibilitate pentru programul postdoctoral ID 141086 “Pluri și interdisciplinaritatea și programe doctorale și post-doctorale”, al Institutului de Cercetare a Calitații Vieții din cadrul Academiei Romane și, in al doilea rand, pentru a valorifica cele doua teze de doctorat proprii, prima constand intr-o abordare din perspectiva socio-juridica a protecției drepturilor copilului și a doua, o abordare juridica a contractelor individuale de munca.

Prin urmare, voi incerca sa raspund urmatoarelor obiective:
• Sa identific, pe baza consultarii literaturii de specialitate, accepțiunile cu care se utilizeaza principalele concepte cu care voi opera pe parcursul demersului argumentativ;
• Conturarea profilului psihosocial al tanarului dezinstituționalizat, pe baza cercetarilor proprii și a altor studii;

• Sistematizarea politicilor sociale romanești, adoptate in consens cu legislația europeana, in scopul integrarii sociale prin incadrare in munca a persoanelor aparținand grupurilor vulnerabile, in general și a tinerilor dezinstituționalizați, in mod special;

• Identificarea, pe baza cercetarii proprii de tip calitativ, a factorilor care faciliteaza procesul de incluziune sociala prin integrare in munca a tinerilor dezinstituționalizați din județul Bihor;

• Valorificand principiile solidaritații sociale, al asigurarii egalitații de șanse, al activismului social, stipulate in legislația comunitara și cea romaneasca, voi incerca sa identific masurile existente și cele posibile in vederea incluziunii sociale a acestei categorii de grupuri vulnerabile, prin integrarea lor intr-o munca utila, astfel incat sa depașeasca stadiul actual de dependența de ajutoarele și asistența sociala și sa-și creeze mecanisme proprii de susținere, devenind independenți.