Descriere

Curtea de Conturi a Romaniei reușește sa puna la dispozitia unor varii
decidenți din stat (Parlamentului, autoritatilor si institutiilor publice), dar
si a opiniei publice și a contribuabililor – rapoarte complete și profunde
asupra utilizarii si administrarii bugetelor și patrimoniilor publice. De
altfel, țara noastra dispune de o tradiție indelungata in privința controlului
banului public, comparabila cu a multor state civilizate din Occident.

Sa amintim ca la 24 ianuarie 1864 se inființa la București, dupa
modelul francez, „Inalta Curte de Compturi”2. Legea a fost promulgata de
Alexandru Ioan I (Cuza), „cu mila lui Dumnedeu și voinția naționala,
Domnu Principatelor Unite Romane”3. Așa cum s-a statuat acum 150 de
ani, „Curtea de Compturi” se compunea din „unu Preșiedinte, optu
membrii judecatori, unu procurore, unu substitute, optu referendari, unu
grefieru și personalul Cancelariei”, care „voru trebui se aiba etatea celu
puținu de 35 ani, iar procurorile, etatea de 30 ani.” Aceștia nu puteau fi
rude intre ei („nu potu fi rude seu cuscri intre dinșii pina la a patra spiția
inclusivu”).

Ca și astazi, misiunea instituției privea exercitarea functiei de control
asupra modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor
financiare ale statului si unitaților sale administrativ-teritoriale. In limbajul
epocii, regasit in legea promulgata de Cuza, se specifica: „Curtea este
insarcinata cu cercetarea și hotararea socoteliloru atingatore de veniturile
Tesaurului, casieriiloru generale de județie, regiiloru și ale
administrațiiloru contribuțiuniloru indirecte, precumu și inchearea
socoteliloru atingatore de chieltuielile facute de toți agenții comptabili.
Veniturile și chieltuielile, fondurile și incasuirile speciale ce isvorascu din
budgetele judetieloru confirmate de șefulu Statului precumu și cercetarea și
licuidarea socoteliloru casseloru comunale, municipale și districtale, sunt
asemene de conpetinția Curței.”