Descriere

Se vorbeste astazi in literatura juridica despre tentatia excederii domeniului public, tendinta necesara si fireasca fata de critica modului de organizare si functionare a institutiilor si intreprinderilor statului in antiteza cu calitatile dreptului privat. Poate mai mult decat oricand dihotomia public-privat revine in actualitatea contemporana, la fel cum increderea in statul de drept, vazut ca o garantie suplimentara pentru drepturile si libertatile cetatenesti , reprezinta o realitate acuta a vremurilor in care traim.
Problema liniei de demarcatie intre public si privat apartine prin excelenta contractelor administrative, institutie despre care s-a scris ca “ a avut in dreptul romanesc o nastere cu dureri si o copilarie agitata” . In perioada interbelica apare abia in doctrina romaneasca trihotomia doctrinara – fie de recunoastere a contractelor administrative in sens larg, fie de respingere categorica a acestora ori de acceptare in sens restrans. In jurisprudenta interbelica, solutiile instantelor au oscilat intre imprumutarea regulilor din dreptul privat, cu consecinta judecarii prin analogie a contractelor administrative si utilizarea unui regim juridic derogatoriu, dar aplicat de tribunalele de drept comun.

Catre deceniul 4 al secolului XX, necesitatea identificarii si aplicarii unui regim juridic distinct – cel putin in cazul unora din contractele incheiate de Administratia publica cu particularii – a rezidat din realitatea istorica a progresului tehnic (extinderea iluminatului public) si din dorinta asigurarii bunului mers al serviciilor publice administrative.
Aparitia propriu-zisa a teoriei contractului administrativ este insa apanajul dreptului modern francez, la noi in tara teoria penetrand odata cu dezvoltarea raporturilor juridice dintre administratiile publice si particulari, firme cu capital strain de cele mai multe ori, care aveau ca obiect concesionarea de lucrari publice sau de servicii publice.

Astazi doctrinari reputati dezvolta prin teoretizari de mare valoare teoria contractelor administrative, dublate de o jurisprudenta care incepe sa se cristalizeze tot mai conturat. Toate aceste nuante teoretice si practice au fost analizate in tot cuprinsul lucrarii, fara a omite, acolo unde este cazul, analiza critica a opiniilor exprimate sau a deciziilor pronuntate, in vederea propunerii de solutii care sa se adapteze realitatilor juridice contemporane, avand in vedere, pe de o parte, experienta acumulata de acum de Romania, ca tara membra a Uniunii Europene si evolutia reformarii succesive a sistemului judiciar romanesc, pe de alta parte.

Procedura contenciosului contractelor administrative, dezvoltata in capitolele carții, reprezinta o materie de actualitate in practica actuala, cu atat mai mult cu cat pachetul legislativ privind achizițiile publice, adoptat in anul 2016, cuprinde o lege distincta consacrata remediilor in achiziții. Legea nr. 101/2016 privind remediile și caile de atac in materie de atribuire a contractelor de achiziție publica, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrari și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor transpune in legislația naționala Directivele de remedii 89/665/CEE si 92/13/CEE, astfel cum au fost acestea modificate prin Directiva 2007/66/CE. Prin Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice a fost abrogata Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Demersul prezent nu epuizeaza neaparat subiectele tratate, insa se constituie intr-o analiza personala si documentata asupra procedurii necontencioase, a fazei litigioase si a celei de executare a diferitelor categorii de contracte administrative, reglementate fie de Legea nr. 545/2004 fie de legi speciale, cu frecvente raportari la jurisprudența in materie.