Descriere

Lucrarea Deutsche literatur in epochen intitulata Deutsche Literatur in Epochen – von der Aufklärung bis zum Realismus (Epoci ale literaturii germane de la iluminism pana la
realism) isi propune sa ofere cititorilor o privire de ansamblu asupra literaturii
germane de la inceputul modernitatii (secolul al XVIII-lea si prima jumatate a
secolului al XIX-lea), in interferenta cu marile curente culturale europene care au
influentat-o. Cartea imbina, asadar, istoria literaturii cu istoria ideilor, istoria
mentalitatilor si a vietii cotidiene. Modul de abordare cronologic face din acest
volum un instrument de lucru cu o structura clara si accesibila.

Introducerea cu caracter teoretic este o scurta reflectie asupra conceptelor
de istorie, de literatura si de modernitate, menita sa circumscrie obiectul lucrarii
si sa familiarizeze cititorul cu demersul analitic.

Primul capitol, dedicat iluminismului, scoate in evidenta in mod deosebit
schimbarea majora de paradigma ce se face simtita in epoca si marcheaza
inceputul modernitatii cu tot cortegiul ei de consecinte: secularizare, aparitia unor
noi discipline stiintifice centrate asupra omului (antropologie, sociologie,
psihologie etc.), conturarea unei noi conceptii despre literatura in care factorul
estetic este esential. Nu sunt neglijate nici elementele teoretice de baza necesare
abordarii stiintifice a textelor din epoca, in special cele inspirate de teoria
receptarii (Scoala de la Konstanz) si de New Historicism. Incercand sa raspundem
la intrebarea in ce masura literatura poate fi privita ca „arhiva istorica” sau
„depozit cultural”, ne concentram in egala masura asupra textelor de fictiune si a
celor teoretice, asupra autorilor „majori” si a celor „minori”, atunci cand acestia
sunt relevanti pentru istoria ideilor si a mentalitatilor. De asemenea, in abordarea
textelor literare lucrarea ia in considerare, pe cat posibil, atat dimensiunea
sincronica (orizontul de asteptare al cititorilor contemporani), cat si cea diacronica
(implicatiile textului asupra posteritatii) a receptarii.

Cartea insista asupra faptului ca secolul al XVIII-lea nu este numai secolul
iluminismului, ci este in egala masura epoca pietismului, a rococoului, a
curentului Empfindsamkeit si a unei redescoperiri si revalorizari, cu implicatii
adanci, a Antichitatii grecesti. Sunt trecuti in revista precursori ai miscarii Sturm und Drang si ai clasicismului de la Weimar, care – fiecare in felul sau – largesc
granitele universului spiritual si artistic al pietismului si iluminismului,
apropiindu-se de sfera poetica si de idei a clasicismului. Nu este omis nici grupul
anacreonticilor, cu tehnicile lor poetice inovatoare. De asemenea, un capitol
special este dedicat asa-zisilor „Einzelgänger”, autori majori ce nu pot fi incadrati
in niciun curent literar. Dupa prezentarea sintetica a romantismului german, cu
implicatiile sale literare si filozofice, cartea se incheie cu o trecere in revista a
principalelor directii de dezvoltare ale literaturii germane din perioada postromantica
(Biedermeier si Vormärz).

In structurarea lucrarii, am urmarit periodizarea acceptata de majoritatea
istoricilor, orientandu-ne dupa evenimentele si personalitatile relevante.
Inevitabila selectie ce a trebuit operata in abundenta de material documentar a
avut in vedere impactul pe care o anumita opera l-a avut asupra cititorilor de-a
lungul timpului, fiind favorizate acele texte ce au produs schimbari radicale in
gustul si conceptiile publicului si al caror potential de semnificatie nu s-a epuizat
inca. Pentru a conferí si un caracter didactic cartii, facand din ea un instrument
utilizabil in cadrul cursurilor de istoria literaturii germane, am considerat necesara
explicarea unor termeni si prezentarea de date biografice in notele de subsol.


Lect. dr. Maria IROD