Descriere

Fiecare dintre noi a asistat in secolul XXI, mai mult ca oricand la o „punere sub lupa” a sistemului educațional, determinat atat de noile schimbari ale societații cat si de impregnarea valorilor aduse din vest in ceea ce privește sistemul educațional. Aceasta tendința s-a concretizat in Romania prin introducerea alternativelor educaționale, cele mai multe avand la baza inițiative private.

Privite la inceput cu reticența, aceste inițiative private au ajuns astazi a fi apreciate de cei mai mulți dintre cei implicați in actul educațional. Daca pana mai ieri, societatea romaneasca se ferea a aminti de alternativele educaționale care existau in vest astazi observam o preferința catre aceste sisteme – lucru deloc neglijabil pentru cei interesați a intro¬duce reforma in invațamant.
Prezentam alaturat cateva alternative educaționale spre care invațamantul romanesc tinde: Waldorf, Freinet, Step by Step, Montessori.
Fenomenul educativ poate fi sintetizat intr-o ecuație ce evidențiaza factorii ce contribuie la realizarea lui. Din aceasta ecuație pot fi desprinși cei doi poli ai educației: elevul și profesorul.

De-a lungul istoriei accentul este pus diferit pe fiecare din acești factori. Daca odinioara elevul era doar simplu receptor, in timpurile mai noi copilaria iși reclama dreptul la independența, la viața.
Pe de o parte, toata lumea accepta omul ca ființa autonoma, libera, iar pe de alta parte, prima zi de școala reprezinta o incercare de indoctrinare, de uniformizare intr-un canon. Școala tradiționala sedimenteaza ideea potrivit careia profesorul este vazut ca un soare in jurul lui rotindu-se copiii, care se hranesc cu razele acestuia.

Discordanța dintre dorințele, așteptarile copilului și solicitarile școlare, pe de o parte și cultivarea originalitații copilului, pe de alta parte, face posibila desprinderea a doua tipuri de pedagogie:
• pedagogie a modelului dusa pana la caricatura;
• pedagogie ce valorifica, in mod kantian, originali¬tatea specifica a fiecaruia.