Prouniversitaria.ro

Aspectul verbal în croată și modalități de redare în română

Autoare: Clara CĂPĂŢÎNĂ

Volumul de fata constituie o prezentare teoretică a categoriei aspectului verbal în limba croată și o analiză a modalităților de redare a acestuia în limba romana, având în vedere faptul că româna nu cunoaște aceasta categorie verbala așa cum este ea prezenta în croată și în limbile slave în general.

Autoarea abordează cele mai importante probleme teoretice referitoare la aspectul verbal și la originea acestuia în limbile slave, oferind o prezentare sistematică a acestei categorii gramaticale în limba croată. Sunt prezentate opinii ale lingviștilor referitoare la existența sau non-existența aspectului verbal în română, precum și la prezența aspectului verbal în graiul bănățean și în istroromână. Partea contrastivă a lucrării subliniază mijloacele prin care limba română reușește să redea perechile aspectuale și modul acțiunii din limba croată.

Cercetarea poate avea un caracter util pentru vorbitorii de limba romană, care întâmpină dificultăți în folosirea aspectului verbal, dar și pentru toți cei interesați de înțelegerea aspectului verbal în limba croată.

În multe limbi, aspectul este o categorie gramaticală a verbului, care exprimă sensul de limitare sau nelimitare a acţiunii sau stării în timp. În timp ce în unele limbi aspectul nu este exprimat printr-o formă anume, în altele este fie strâns legat de categoria gramaticală a timpului, fie este exprimat prin verbe provenite de la rădăcini diferite sau prin forme paralele ale verbelor derivate de la aceeaşi rădăcină cu ajutorul prefixelor, sufixelor, infixelor, existând uneori modificări fonetice în rădăcină, aşa cum este în limbile slave, ne explică autoarea.

„Opoziţia gramaticală fundamentală pe care se întemeiază categoria aspectului verbal slav – ca şi a celui croat, în particular – este cea de perfectiv: imperfectiv. În cadrul corelaţiei aspectuale perfectivul reprezintă termenul marcat semantic, dat fiind că, spre deosebire de imperfectiv, el semnalează întotdeauna o acţiune unitară, pe deplin realizată, definitiv încheiată (sau care se va încheia în mod cert)”, spune Clara Căpăţînă. Ea ilustrează cu un exemplu: în croată „riješiti problem” înseamnă „a rezolva problema” (verbul perfectiv arată că acţiunea e terminată, problema s-a rezolvat), iar „rješavati problem” înseamnă tot „a rezolva problema”, însă sensul verbului imperfectiv este acela de a fi în curs de rezolvare, a lucra la găsirea soluţiei.

În limbile slave, fiecare verb reflectă categoria aspectului, cu alte cuvinte oricare verb este fie imperfectiv, fie perfectiv. Această constatare este valabilă şi pentru verbele numite biaspectuale, în majoritate neologice, care la unele timpuri au un aspect, iar celelalte timpuri alt aspect. Aceste particularități sunt analizate, într-o lucrare ce cuprinde șase capitole, la rândul lor structurate pe subcapitole, invitând la o lectură ordonată, care pune cititorul în temă cu universul complicat al limbii croate.

Lucrarea poate fi achiziționată de aici.

Despre autoare

Clara Căpăţînă este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, specializarea croată-franceză. A absolvit la aceeaşi facultate studiile aprofundate de filologie, specializarea slavistică – lingvistică. În anul 2008 a obţinut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Bucureşti. În prezent este lector universitar doctor la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, unde predă cursuri de Structura limbii croate (Fonetică, Morfologie, Sintaxă, Lexicologie), de Istoria limbii croate, precum şi de Practica limbii croate. A fost timp de mai mulţi ani lector de limba română la Universitatea din Zagreb, Croaţia. Principalele sale domenii de interes sunt lingvistica slavă, limba croată, frazeologia croată şi română, relaţiile lingvistice româno-croate. Este membră a Asociaţiei Slaviştilor din România.