Prouniversitaria.ro

Jurnal psihopedagogic. Tehnici de comunicare cu elevii adolescenţi

Autor: Bogdan ANDRONACHE

Cum este meseria de profesor de liceu, cum sunt elevii adolescenți? Sunt doar doua dintre temele in jurul cărora gravitează fragmentele din acest jurnal de colecționar.

Portretele unor dascăli autentici din mitologie, literatură, film sau realitate au fost un reper modelator, un etalon de experiența profesională, care a potentat și șlefuit meșteșugul frust al începutului de drum didactic.

Cartea este un ghid practic de comunicare cu elevii adolescenți, fără severități teoretice sau intonații moralizatoare, o mărturie a unor situații dramatice sau amuzante cu care orice profesor din preuniversitar se confruntă zilnic, o poveste reconfortantă despre viața de liceu care poate aduce un strop de nostalgie celor care n-au uitat încă clocotul adolescenței.

„Sunteţi curioşi să aflaţi ce înseamnă meseria de profesor de liceu?” – ne întreabă autorul. „Ştiu că v-aţi făcut deja o idee, aveţi zugrăvită în minte o scenă nostalgică peste care susură melodia Ani de liceu, figura profesorului favorit e zugrăvită la catedră, dascăli în costume ponosite cu nimb deasupra capului, profesori în etate, care numără anii până când vor ieşi la pensie, pe degetele de la o mână, cu alură de bunici desprinşi din poeziile lui Ion Pillat, captivi în mijlocul adolescenţilor de astăzi ca între Scylla şi Carybda” – ne spune el.

Cum arată o poveste a unui profesor de liceu şi care sunt peripeţiile cu care se confruntă în fiecare zi? Meseria de profesor se şlefuieşte în timp, învăţând pe viu de la câţiva maeştri, trăgând cu ochiul la modelele din filme şi din cărţi, înţelegând că elevul nu este adult, ci este adolescent şi, mai ales, lucrând cu tine însuţi, consideră Bogdan Andronache.

Îi ține minte profesorul pe toți cei cărora le-a îndrumat pașii în aventura cunoașterii? „În primii ani, memoria legată de foştii elevi lucrează brici, ca un calculator cu cea mai nouă configuraţie şi cu update-urile făcute periodic. Un absolvent de liceu, după ce termină facultatea, face o vizită unui fost profesor, observă cu mândrie că fostul dascăl îşi aminteşte până şi de ziua în care i-a dat o notă mică. Dacă îl vizitează însă peste zece ani, constată cu amărăciune că trebuie să dea detalii suplimentare ca profesorul să-şi aducă aminte de el – anul bacalaureatului, cine i-a fost diriginte, unde a avut sala de clasă”, explică Bogdan Andronache.

Astfel, la 20 de clase şi 500 de elevi pe an, portretele foştilor elevi şi precizia localizării lor în arhitectura colectivului încep să se vadă ca printr-o ceaţă.

Despre autor

Bogdan Andronache este profesor de geografie la Colegiul de Poștă şi Telecomunicații Gheorghe Airinei, sector 6, București (2005 – prezent). Studii: Facultatea de Geografie din cadrul Universității București (2005), Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea (2001). Carte publicată anterior: Al cincilea anotimp, București: Editura Sigma, 2015.