Interviu acordat de Sorana Mocanu, despre volumul „Familie, gen și generații în explorările genografice ale transformării sociale”
Proiectul cărții s‑a născut la intersecția dintre practica psihologică – unde biografia se exprimă în tonalități afective – și sociologia teoretică – unde biografia se modelează în constructe analitice. În ultimii douăzeci de ani, am documentat în cabinet sute de istorii familiale care se repetau după logici subtile: migrații convertite în anxietăți de separare, traume tăcute transmise ca vulnerabilitate la stres, alianțe de gen preluate automat de copii, aspecte pe care le regăseam în diferite forme și în plan macrosocial. Lipsa unui instrument care să redea simultan densitatea emoțională și contextul socio‑structural m‑a determinat să testez genograma ca vehicul epistemologic. Am început astfel, datorită formării mele psihoterapeutice de cuplu și familie să construiesc sute de genograme, apoi să le corelez cu diferite baze demografice și metrici de rețea. Rezultatul este un model ce îmbină micro‑procesul biografic cu macro‑condiționările istorice, validat prin analize riguroase.
Volumul dumneavoastra aduce o contribuție metodologică inovatoare prin utlizarea genogramei în analiza sociologică a familiei. Ce ne puteți spune despre acest aspect?
În această carte, genograma funcționează drept matrice analitică ce îmbină, într‑o singură reprezentare, trei registre fundamentale ale existenței familiale. Mai întâi, stratul biografic urmărește datele demografice – nașteri, migrația, căsătoriile, divorțurile – reconstituind modul în care evenimentele societale majore precum crize economice, politici de stat, tranziții politice, se imprimă în statutul și mobilitatea socială a descendenților. În plan afectiv, harta surprinde alianțele și rupturile, tăcerile încărcate de rușine, miturile care unesc sau divid; aici poate fi observată economia emoțiilor ce orientează deciziile familiale dincolo de raționalitatea declarată. De asemenea, stratul cultural codifică normele de gen, ritualurile, credințele și practicile simbolice transmise intergenerațional, permițând analiza rezistenței sau, dimpotrivă, a reinventării valorilor.
Când aceste registre sunt suprapuse, genograma generează un veritabil film în regim time‑lapse, în care negocierea continuă dintre individ și structură devine vizibilă. Se vede, de exemplu, cum migrația economică masivă din anii 2000 este convertită, două generații mai târziu, în anxietate de separare la copiii lăsați în grijă, ori cum interdicția de a studia impusă bunicilor se transformă astăzi în activism educațional al nepoților. În termeni metodologici, dispozitivul oferă un câmp de observare în care macro‑procesele societale se decantează în micro‑afecte, iar micro‑afectele, la rândul lor, prin determinarea relațiilor între membrii familiei, influențează structura prin alegeri reproductive, strategii de mobilitate și tipare de socializare.
Prin această abordare, genograma devine nu doar un instrument descriptiv, ci o lentilă socio‑biografică ce dezvăluie dinamica stratificării, circulația puterii de gen și mecanismele de transmitere culturală într‑o manieră rar accesibilă metodelor clasice de sondaj sau analizei strict documentare.
