Interviu acordat de Ana Maria Preoteasa, despre volumul „Fatetele muncii precare in Romania. Multiple facets of precarious work in Romania”
Bună ziua și felicitări pentru premiu! Ce înseamnă acest premiu pentru cariera dvs.?
Bună ziua! Vă mulțumesc mult pentru felicitări și pentru invitația la interviu! Am fost bucuroasă să aflu că a fost apreciată activitatea mea de cercetare, din care, o parte am inclus-o în acest volum. Cercetarea este un domeniu în care nu ești foarte frecvent apreciat. De obicei, dacă nu ești criticat consideri că ai făcut bine. Cumva critica este cea care ne ajută să ne dezvoltăm. Dacă ai o prezentare la o conferință și nu primești comentarii sau întrebări înseamnă că prezentarea ta a fost slabă. Sunt foarte mulți ani de când lucrez în domeniul ocupării iar ultimii cinci am creat o echipă în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții (o temă de plan) care studiază Munca decentă și munca precară. Cred că au fost foarte prolifici acești ani, în special datorită faptului că lucrăm și ne consultăm împreună și avem planuri de cercetare.
Cum a luat naștere ideea acestei cărți?
Inițial nu am avut intenția de a scrie o carte dar toate preocupările mele între 2010 si 2017 s-au circumscris cumva în aceeași direcție științifică. Încă din anii 2000, am studiat ocuparea și în special ocuparea grupurilor vulnerabile. În perioada aceea mă uitam în special la politicile de ocupare și la politicile sociale care aveau efecte asupra pieței muncii. Mai târziu, am început să lucrez cu conceptul de precaritate și am explorat precaritatea în muncă. Precaritatea poate apărea în toate domeniile vieții iar în zona muncii am descoperit, că în afara categoriilor sociale care erau considerate vulnerabile, există și alte profesii care se află în risc economic sau social. Îmi amintesc de un participant, cu care s-a realizat un interviu, și care era doctorand iar sursele de precaritate erau veniturile foarte mici dar și faptul că trebuia să lucreze de acasă, neavând birou la universitatea respectivă, situație care îi provoca o stare de nemulțumire. Îmi amintesc că la discuțiile din cadrul proiectului respectiv erau cercetători care spuneau că peste tot în lume să fii doctorand este o alegere și vine la pachet cu precaritatea. Eu m-am întrebat atunci dacă e chiar o situație normală și dacă într-adevăr putem discuta sau nu de precaritate în acel caz. Efectele sunt însă cele care pot să arate cât este de “sănătoasă“ situația respectivă. Iar dacă persoana respectivă evaluează situația negativ sau mai grav, în timp este afectată emoțional putem să ne gândim la o întrebăride cercetare legate de modelele precarității. Poate fi o anumită etapă de viață însoțită de precaritate ocupațională? Sunt anumite categorii ocupaționale (dintre cele cu același nivel educațional) mai predispuse spre precaritate?
