Prouniversitaria.ro

Inteligența naturală scapă turma

Autor: Cristian Pavel, Redactor-șef 

Venim an de an cu această revistă, în miez de vară, să spunem celor dornici să-și continue studiile liceale, lucruri noi, interesante, care să-i motiveze, să-i informeze, să le călăuzească pașii pentru viitor.  

Nu traversăm nicicum cele mai faste vremuri: greva din învățământ, după brambureala din pandemie, a adus nori negri în sistem, iar lucrurile sunt departe de a fi așezate, cumpănite, rezolvate. „Cutia Pandorei” a fost deschisă, și, după obținerea unor beneficii mai mari în educație, urmează tăvălugul revendicărilor altor și altor bugetari. E limpede că nu există resurse pentru a mulțumi pe toți; castanele din jarul guvernanților frig și nimeni nu știe ce va mai urma. 

Dar drumul tinerilor responsabili este clar, are sens unic. România chiorilor și șchiopilor – cum le place unor cârcotași să sublinieze – a făcut pași uriași pe drumul către civilitate, civilizație, spre Europa din visurile fiecărui cetățean de bună credință. S-au mișcat lucrurile, țara s-a schimbat, oamenii sunt alții, deși prețurile au luat-o razna, deși încrederea în forțele proprii este până sub genunchii în care stăm nemeritat, adesea.  

Dincolo de bagabonțeală, cum se mai zice, de prafuri, sex și grade alcoolice, dincolo de cluburi și terase, de zbenguială și teribilism, vine mereu judecata de apoi a sinelui, răspunderea și itinerariului personal, cele care chezășuiesc o viață normală și echilibrată. 

Cei care îndrăznesc să-și urmeze visul, calea, programul personal, înțeleg prea bine că nu există alternativă, că Educația este singurul teren pe care se poate călca în siguranță spre viitor.  

Sunt multe tentații azi. Discuții, polemici, controverse, patrioți de carton, influenceri pestriți, politicieni gălăgioși, sindicaliști vopsiți, sfătuitori de paradă în social media, comentatori neaveniți care propagă Apocalipsa sau zădărnicia, algoritmii îmbogățirii fără știință de carte, misoginismul și violența, „arta” de gașcă și scurtăturile magice de pricopsire etc. Dar oricât de multă substanță și putere de convingere ar exista în toate aceste puncte otrăvite de vedere, nimeni nu poate nega că orizontul propriu se deschide numai și numai prin cunoaștere și învățare. 

Avem nevoie toți de tineri instruiți – fii și fiice, frați, surori, rude, cunoștințe, amici, prieteni – așa cum florile au nevoie de apă. Avem de dus cu ei, cu voi, o țară, un happening, un destin. 

Sunt atâtea discuții despre Inteligența Artificială, încât zgomotul de fond se aude ca o amenințare, ca un uruit, un tsumani. Greu de explicat celor din Cetate că șansa de a face față tuturor provocărilor de viitor înseamnă competență, profesionalism, specializare. Că panica stârnită de Inteligența Artificială, despre care facem și noi vorbire în cele ce urmează, poate fi contracarată doar de inteligența naturală, care poate câștiga fiecare cursă deschisă de tehnologiile emergente. 

De aceea scriem și povestim aici că există șanse clare și loc, și speranță pentru toți ai noștri, tinerii care acum au dat fruct, se coc și aduc soarele de mâine să-i pârguiască.