Cu atât mai mult în aceste vremuri, Consorțiul Universitaria este un reper în România

17 februarie
Cu atât mai mult în aceste vremuri, Consorțiul Universitaria este un reper în România

Interviu cu prof. univ. dr. Nicolae Istudor, Rector, Academia de Studii Economice din București

 

Care este rolul Consorțiului Universitaria în accepțiunea dvs., ca rector al uneia dintre cele cinci cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România? Cum a fost creată această entitate, pe ce criterii și cum se asigură coerența strategiilor, propunerilor și viziunii organizației în timp?

Au trecut 12 ani de la constituirea Consorțiului Universitaria și, privind în urmă, ne bucurăm să constatăm că în tot acest timp a fost  validată utilitatea funcțională a deciziei reunirii într-un parteneriat academic a celor cinci prestigioase universități ale țării, cu scopul creării unei entități universitare de top, care să contribuie la creșterea  nivelului calitativ al activității didactice și al cercetării științifice, respectiv creșterea gradului de internaționalizare și a reprezentării mai eficiente în clasamentele internaționale, prin includerea membrilor Consorțiului în categoria universităților de referință din Europa. Consorțiul nostru este un reper și o voce de ascultat în România, cu atât mai mult în aceste vremuri în care dinamica evenimentelor acționează, uneori, împotriva unei evoluții previzibile, coerente și susținute a învățământului superior.

Consorțiul înseamnă armonizarea strategiilor și obiectivelor noastre, bazată pe experiența și expertiza celor cinci mari universități care îl alcătuiesc, înseamnă consultarea permanentă a rectorilor și conducerilor universităților în problemele majore, dar și în aspecte curente ale învățământului superior românesc, reuniuni semestriale de lucru, organizate pe rând de către fiecare membru-partener, care își transferă semestrial, în mod democratic, conducerea Consorțiului.

Membrii Consorțiului sunt pregătiți și doresc să devină parteneri reali de dialog ai decidenților politici în elaborarea politicilor publice și a strategiilor naționale în învățământul superior și în cercetare.

 

Vorbim și în 2021 despre o reformă a învățământului superior și a cercetării în România. Este misiunea de schimbare în profunzime a sistemului o chestiune care ține de Guvern, de administrația centrală, sau ține de fiecare centru universitar, care beneficiază de autonomie și libertate decizională? Unde și de ce se produc disfuncționalitățile criticate în general, la nivelul societății?

Vorbim, din păcate permanent, de ani buni, despre reforme ale învățământului de toate nivelurile din România. Nu cred că ideea unor reforme, mereu noi, de câte ori se schimbă decidenții politic din domeniu, constituie un mesaj inspirațional și motivațional pentru cei asupra cărora sunt îndreptate efectele acestor reforme. În același timp, nu orice schimbare este o cheie către succes. Cred că lipsa coerenței și a continuității cadrului legislativ și a principiilor pe baza cărora se desfășoară activitatea în învățământ influențează negativ pregătirea profesională a generațiilor de elevi și studenți, dar și motivația cadrelor didactice, care au încredere și sunt fideli sistemului de învățământ din România.

Văd aici ca soluție elaborarea de către Guvern și aprobarea de către Parlament a unei noi legi a educației naționale, la care să participe toți actorii interesați și să fie agreată de toate partidele politice, care să nu mai fie schimbată o lungă perioadă de timp.

Referindu-ne la învățământul universitar de stat, autonomia și libertatea decizională sunt noțiuni relative, atât timp cât suportul financiar și legislativ, dar și contextul de care depind decizii esențiale ale universităților, se află în afara lor și condiționează, în mare măsură, autonomia lor reală. De aici apar disfuncționalitățile la care vă referiți. Așa cum conducerea Consorțiului a transmis în spațiul public în repetate rânduri, este necesară lărgirea autonomiei universitare din punct de vedere financiar, în primul rând, prin finanțarea universităților pornind de la costul real pe student și prin renunțarea la blocarea, de către Ministerul Finanțelor, a soldurilor la finalul anului, respectiv prin finanțarea, printr-o linie bugetară  separată, a activităților de cercetare din universitățile românești.

 

La începutul acestui an, board-ul Consorțiului Universitaria, din care faceți parte, a ieșit public cu un set de propuneri extrem de ambițioase și juste, care ar fi meritat cu siguranță o atenție specială din partea societății. Sunt, grosso-modo, speranțe mai bune și mai multe în noul cotext? Fără o dezvoltare de ordin politic, sperați într-o deschidere și înțelegere mai corectă și la decizii mai inspirate ale noii guvernări? 

Așa cum este bine cunoscut, actualul ministru al Educației, prof. univ. dr. Sorin Cîmpeanu, este o personalitate cu o autoritate reală în acest domeniu, un rector cu o certă expertiză și fermitate și un președinte al Consiliului Național al Rectorilor cu o vastă experiență. Nu avem nici o îndoială că activitatea dânsului este animată de cele mai bune și constructive intenții în privința învățământului superior, de dorința de a influența în bine evoluția domeniului pe care domnia sa îl coordonează și suntem convinși că toate propunerile Consorțiului vor fi analizate cu o colegială și avizată atenție și că mesajul nostru are toate șansele să fie bine reprezentat în cadrul noii guvernări.

 

Să le luăm pe rând. Dacă discutăm despre finanțarea cercetării științifice, a creației universitare și a performanței sportive în universități, ați sugerat implementarea unui nou program și a unei linii distincte de finanțare dedicate universităților cu performanțe reale în domeniul cercetării la nivel național și internațional, măsurabile prin indicatori de impact utilizați și la nivel international, dar și despre finanțarea din fondurile alocate Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării a proiectelor și infrastructurii de cercetare din universități, printr-un mecanism similar programului „Nucleu”. Cât de departe suntem de acest deziderat? 

Propunerea Consorțiului cu privire la domeniile la care vă referiți a fost formulată de foarte mult timp în toate perioadele  elaborării bugetelor aferente ministerului de resort și spre bucuria noastră, putem remarca faptul că propunerea a fost deja agreată și acceptată de către actualul Guvern, prin alocarea, în acest an, a unui buget de 100 de milioane de lei pentru finanțarea  cercetării universitare. 

Am formulat propunerea de alocare de resurse pentru cercetarea universitară printr-un mecanism de tip finanțare instituțională de bază, aspect ce s-a realizat și merită remarcat ca atare. 

Sigur, se poate spune că ar trebui investit mult mai mult în cercetare și că bugetul alocat nu este  suficient, dar trebuie spus că pentru început este o măsură binevenită și că pentru viitor se impune creșterea finanțării acestui domeniu, astfel încât să fie acoperite necesitățile reale ale universităților. 

Pentru realizarea obiectivelor învățământului românesc este necesară alocarea a 1% din PIB pentru cercetare și 6% pentru educație, așa cum s-a agreat de către toate forțele politice în cadrul pactului pentru educație și cercetare. Până nu se vor înțelege și armoniza cerințele universităților și resursele de finanțare pentru educație și cercetare nu vom performa așa cum am dori și ar merita învățământul superior din România.

 

Consorțiul a pus problema reprezentării echitabile, proporționale cu numărul de studenți și cadre didactice, a tuturor universităților, tipurilor de universități în toate structurile consultative și decizionale din domeniile învățământului superior și al cercetării. Nu se întâmplă acest lucru la acest moment? 

Acest lucru este, deocamdată, departe de a se întâmpla. Consorțiul Universitaria a atras atenția de câțiva ani, atât în spațiul public, cât și în cel profesional, asupra necesității reprezentării proporționale a universităților în toate structurile consultative și decizionale din domeniile învățământului superior și al cercetării. Am formulat propunerea ca, spre exemplu, în Consiliul Național al Rectorilor să existe un reprezentant (1 vot) la 3.000-5.000 de studenți înmatriculați. Evident, acest lucru ar presupune și stabilirea, în consecință, a unei cotizații diferențiate.

 

Au fost amintite procesele de selecție a conducerilor instituțiilor de tipul CNFIS, CCCDI, CEMU, CNSPIS, CNBU, CNECSDTI, CNCS, care ar trebui fundamentate pe principiul meritocrației și bazat pe programele lor manageriale, și nu pe apartenența la anumite domenii de studii, tipuri de universități, grupuri de interese sau criterii politice. Cine decide acest lucru, ce ar putea fi făcut pentru a lămuri lucrurile în această privință o dată pentru totdeauna? 

Consorțiul Universitaria consideră că este esențial pentru dinamica învățământului superior din România să fie aplicat, cu locuri distincte, principiul proporționalității de reprezentare pe tipuri de universități și domenii, în consiliile și birourile de conducere CNFIS, CCCDI, CEMU, CNSPIS, CNBU, CNECSDTI, CNCS etc. Procesele de selecție a conducerilor instituțiilor menționate anterior trebuie fundamentate pe principiul meritocrației și bazat pe programele lor manageriale, și nu pe apartenența (doar) la anumite domenii de studii și tipuri de universități. Lucrurile acestea cu greu pot lămuri, odată pentru totdeauna, pentru că aparțin mai multor decidenți, aflați în dinamică, uneori aleatorie. Ne dorim ca reprezentanții noștri să se regăsească, în continuare, în toate aceste consilii consultative și suntem convinși că, în acest fel, vom contribui la îmbunătățirea procesului managerial al acestora.

 

Consorțiul a cerut public și o îmbunătățire a sistemului de acreditare a universităților și programelor de studii și de evaluare a calității în cercetare și în învățământul superior. Era/este nevoie de o astfel de schimbare? În ce privințe și unde sunt probleme nerezolvate?

Se poate discuta despre îmbunătățirea continuă a sistemului de acreditare a universităților și programelor de studii și de evaluare a calității în cercetare și în învățământul superior, proces la care participăm și noi în prezent prin colegii noștri care sunt membri în ARACIS. 

Cert este că trebuie să fim atenți la implementarea procesului Bologna, astfel încât să corelăm cele trei programe de studii: licență, masterat și doctorat. Consider că un program de pregătire doctorală trebuie să asigure continuitatea pe domeniu a programelor de licență și masterat. Suntem în prezent într-un porces lung și complex de evaluare și acreditare a domeniilor de doctorat la care trebuie să fim foarte atenți.

 

Dacă vorbim despre evaluări, s-a ridicat și problema elaborării unei metodologii de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii în urma unei dezbateri ample cu toți actorii interesați. Care sunt acești „actori”, ce s-ar urmări prin acest deziderat, unde și în ce mod s-ar ameliora lucrurile? 

Voi răspunde, de data aceasta, referindu-mă în mod particular la sistemul de învățământ superior economic, care îmi este cel mai apropiat. Acesta trebuie privit ca o entitate specifică în metodologiile de clasificare a universităților, includerea în criteriile ierarhizării a unor indicatori generali nefiind mereu relevantă sau motivantă sau o reală sursă de progres în dinamica universității. 

Clasificarea universităților și ierarhizarea programelor de studii este bine a se realiza pe domenii și consider că drumul pe care s-a pornit în acest proces este unul care ar putea da roade. 

Școala superioară economică trebuie abordată ca fiind unul dintre principalele motoare ale societății în dezvoltarea sustenabilă, în sporirea nivelului de trai și a calității vieții, respectiv a bunăstării umane, cu particularități distincte care nu se regăsesc în competiția generală.

 

Unul din punctele sensibile, puse pe tapet curajos și responsabil de către Consorțiu, este lansarea unor proiecte punctuale de finanțare pe programe de studii strategice pentru interesele culturale și socio-economice ale României. Cum se poate ajunge la soluții palpabile aici? Puteți detalia, din punctul dvs. de vedere? 

Vorbim din nou, aici, despre prioritizarea câtorva domenii strategice ale României și de susținerea financiară a programelor de studii care asigură pregătirea specialiștilor care vor fi implicați în dezvoltarea domeniilor esențiale pentru evoluția soci-economică a țării noastre. Identificarea de către decidenți a acestor direcții strategice și alocarea resurselor către universitățile și programele de studii care asigură pregătirea resursei umane pentru respectivele domenii înseamnă coerență și responsabilitate față de ziua de mâine.

 

Într-un final, Consorțiul a propus elaborarea, sub patronajul Președintelui României, a unui document privind reforma educației și cercetării în România, document care să fie agreat și semnat de toate partidele politice parlamentare până la sfârșitul anului 2021. Ce reacții și semnale există în această privință până acum?

Reforma educației și a cercetării constituie un deziderat, pe termen lung, al evoluției calitative a societății românești și a viitorului acesteia. Interesul Președintelui României pentru a susține un astfel de demers, desfășurat sub patronajul domniei sale, este indubitabil și consider că reprezintă singura instituție care ar putea coordona o astfel de strategie, care să fie agreată de toate forțele politice și de către toți beneficiarii ei.

În ceea ce privește elaborarea unui document privind reforma educației și cercetării, este evident că discutăm despre o anvergură amplă a acestuia, care implică un număr considerabil de experți în ambele domenii, dezbateri temeinice și proiecții de viitor și, având în vedere faptul că suntem deja, practic, în luna mai, aș avea un optimism moderat pentru realizarea unui astfel de proiect și semnarea sa de către toate partidele politice parlamentare în acest an.

 

Anticipați un an universitar 2021-2022 la fel de complicat, mai echilibrat sau mai ferit de neprevăzut?

Având în vedere desfășurarea în condiții normale a procesului vaccinării populației și, în consecință, imunizarea tot mai accentuată a României, cred că 2021-2022 va fi un an universitar mai bun decât precedentul. Cred că ne vom întoarce, parțial, în universitate, că vom desfășura procesul educațional în sistem hibrid, cu seminarii față-în-față și cu o parte a cursurilor online. Îmi doresc ca studenții să se bucure din nou, unii pentru prima oară, de ceea ce înseamnă viața reală de student. Cred că vom începe să ne întoarcem la normalitate, cu prudență și vigilență pentru asigurarea siguranței noastre. Sunt optimist și contez pe faptul că atât cadrele didactice și personalul administrativ, cât și studenții, suntem nerăbdători să revenim la normalitate.

 

Carte de vizită

Prof. univ. dr. Nicolae Istudor s-a născut la 24 martie 1968. A absolvit în 1993 Facultatea de Economia şi Gestiunea Producţiei Agricole şi Alimentare din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) Bucureşti. Întreaga sa activitate universitară se leagă de această prestigioasă instituție de învățământ superior, pe care a servit-o încă de la terminarea facultății.

A parcurs toate etapele carierei didactice la nivel înalt, exercitând, rând pe rând, funcțiile de preparator universitar (1993-1995), asistent universitar (1995-1998), lector (1998-2001), conferențiar (2002-2007), iar din 2007 și până în prezent, profesor universitar. Între timp, a obținut titlul de doctor în Economie, în anul 1999. Din 2016 este rector al ASE București. La aceeași instituție a urmat, în 2009, cursul postuniversitar de Management universitar. A luat parte la elaborarea mai multor lucrări, printre care patru cursuri universitare (la unul dintre acestea fiind autor unic) și 11 cărți de specialitate, la două dintre ele fiind autor unic.

De asemenea, Nicolae Istudor s-a implicat și în „treburile cetății”. A derulat activitate administrativă în domeniul agroalimentar, ocupându-se cu precădere de evaluarea, monitorizarea și controlul unităților de profil. În perioada 2001-2004 a fost director general, iar între aprilie 2004 și ianuarie 2005, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii. A participat, printre altele, la programul de instruire „Rolul Ministerului Agriculturii în economia de piaţă liberă” – Bucureşti (2003), și la „Programul de instruire internaţională privind politicile agricole şi de dezvoltare rurală” – Dublin, Irlanda (2003).

A primit mai multe distincții, dintre care enumărm: Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler pentru activitatea desfăşurată în vederea dezvoltării rurale şi eficientizării ramurilor agricole şi silvice în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu ocazia Zilei Naţionale a României – Preşedinţia României (2004); Diploma „Profesorul anului 2009”, acordată de Asociaţia Facultăţilor de Economie din România; Diploma de recunoaştere a activităţii depuse în sectorul agroalimentar – Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO) – martie 2010.

Detalii eveniment

Categoria: Interviuri

Postează un comentariu

LIVRARE GRATUITA PENTRU COMENZI PESTE 300 RON