După 30 de ani, Universitatea „Titu Maiorescu” din București – trei decenii de evoluție exemplară

Ne aflăm în compania dumneavoastră într-un moment în care aniversăm 30 de ani de la fondarea Universităţii „Titu Maiorescu” din București. Este un moment de bilanţ, de analiză și conturare a unor perspective care vizează această instituţie de învăţământ superior privat, o instituţie prestigioasă care, iată, are de povestit despre devenirea sa. Ați fost martor direct la înființarea și creșterea universităţii; de aceea, vă invit să ne povestiţi câte ceva despre începuturi. Când s-a constituit, în ce conjunctură, care au fost primii paşi?

Universitatea „Titu Maiorescu” din București s-a constituit, aşa cum o arată şi documentele, în anul 1990. La început, a fost vorba despre un grup de iniţiativă constituit, care a hotărât înfiinţarea unei universităţi private cu activităţi de învăţământ şi cercetare ştiinţifică cu numele marelui Titu Maiorescu, într-o totală consonanță cu o structură academică. A fost nevoie de sentinţe judecătoreşti, inclusiv de aprobarea expresă a Ministerului Învăţământului, semnată la acea vreme de un mare cărturar şi o mare personalitate românească – Adrian Papahagi, cel care era la acea vreme Secretar de Stat.  

Cu mult înainte de 1990, dar şi după, am lucrat în cadrul Ministerului Învăţământului, având cunoştinţă despre absolut tot ceea ce înseamnă învăţământul superior de stat; acum, luam pentru prima oară cunoştinţă despre ceea ce urmează să însemne și învăţământul privat. Am fost invitat de membrii fondatori să mă alătur acestei echipe de constituire a universităţii și am acceptat provocarea de a mă implica direct în încercarea de a constitui o structură privată, capabilă să ajungă la performanţe mai bune. În prima etapă, noua entitate s-a numit Universitatea Independentă „Titu Maiorescu”, devenind în anii 2000-2002 Universitatea „Titu Maiorescu”.

Universitatea a plecat la drum cu un număr corespunzător de studenţi şi cadre didactice. Nu exista pe atunci poziția de „titular”. Erau numai colaboratori din universităţile de stat, prieteni din Bucureşti. Am plecat la drum cu mai multe facultăți, căutate asiduu la acea vreme: Drept, Medicină cu două secţii (Medicină Generală şi Stomatologie), Ştiinţe Economice cu Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Inginerie Horticolă, Inginerie Electromecanică, Publicistică. Din 1991, la un an de la înfiinţare, am avut şi Facultate de Psihologie şi în fine, chiar Facultate de Arte (film, televiziune, actorie, pictură, pedagogie muzicală). În 1990, au fost înscriși în total 860 de studenţi.   

Cea mai mare problemă a acelei perioade a fost cea legată de logistică și de spaţiile de învăţământ. Funcţionam exclusiv în spaţii închiriate pentru cursuri, seminare şi laboratoare. A fost foarte greu să pornim de la zero într-un Bucureşti tulbure, de după Revoluţie, aflat într-un vid de putere, norme, legi și într-o tranziţie profundă. Încet, încet s-a cristalizat corpul de cadre didactice, iar noul Consiliu Naţional de Evaluare Academică și-a început activitatea, drept pentru care am fost nevoiți să avem cadre didactice atestate în la toate facultăţile. 

În domeniul medicinei, la universitățile private, au existat șase facultăţi de medicină în Bucureşti. Luând act de acest număr mare de instituții de învățământ superior de specialitate şi de fărâmiţarea resurselor pe facultăţi de medicină, analizând la faţa locului activitatea fiecăreia dintre ele, Senatul României a decis în 1995 ca toți studenții facultăţilor private de medicină din Bucureşti să fie comasați într-o singură universitate, la „Titu Maiorescu”. Așa se face că aproximativ 1.000 de studenţi în anul V, au fost transferați la Universitatea noastră urmând să termine anul VI și să susțină examenul de licenţă la stat. A fost un moment de cumpănă pe care l-am depășit cu brio, într-un interval scurt de timp. 

 

Când a fost recunoscută și acreditată de facto Universitatea „Titu Maiorescu” din București? Cum s-a extins instituția în toată această perioadă?

În 2002, prin lege, pe baza documentelor depuse, cu dosare ş.a.m.d. am fost în sfârşit recunoscuţi ca Universitate şi acreditaţi cu denumirea de Universitatea ”Titu Maiorescu”. A fost un drum sinuos și dificil, dacă mă întorc în timp să-mi amintesc că am pornit din secretariatul Liceului „Spiru Haret”, unde am fost găzduiţi în primele luni de existenţă. Apoi am avut închiriat un sediu provizoriu al Rectoratului pe str. Dionisie Lupu, urmând ca apoi, în anii 2000, să începem achiziţia unor clădiri platformă din Calea Văcăreşti, unde funcționăm și azi. Au fost ani de muncă, zi lumină, pentru întreaga echipă. N-a fost uşor deloc să punem la punct baza materială, să ne asigurăm resursele umane necesare și mai ales să ajungem la un sistem de organizare capabil să asigure studenților un nivel de pregătire scontat.  

Trebuie să recunosc deschis că această universitate nu a beneficiat în cei 30 de ani de lapte și miere, de susținere din bani publici sau sponsorizări. Nu am văzut nimic în afara taxelor încasate de la studenţi, ceea ce este un lucru formidabil, mai ales că putem declara cu mare liniște sufletească faptul că după atâta timp nu avem datorii și nici un fel de probleme economice şi financiare! 

 

Este aceasta, probabil, una dintre cele mai importante performanțe ale instituției? S-a reflectat ea în timp în sfera recunoașterii generale a UTM?

Este o performanţă invidiată de toată lumea! Trebuie să știți că, după 2002, anul acreditării şi intrării în sistemul naţional de învăţământ, în care conducerea universității a devenit membru în Consiliul Naţional al Rectorilor, am început un alt program al dezvoltării noastre, alături de alte șase universităţi de stat. Este vorba despre Programul MATRA, un program cu finanțarea Ministerului de Afaceri Externe din Olanda  care și-a propus să sprijine procesul de transformare socială ce avea loc în Europa Centrală și de Est.

Am devenit singura universitate particulară din ţară care a fost invitată să participe la acest programul european având ca scop dezvoltarea unei strategii naţionale pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior. Așadar, am fost singurul „pionieri” din domeniul privat care a participat prin activităţi de training cu experţi olandezi și britanici în Olanda și Anglia care au deprins elementele de urmărire a calităţii actului didactic, contribuind la definirea principiilor acreditării universitare care au stat la baza înființării Agenției Române de Asigurare a Calității din Învățământul Superior (ARACIS). Am învăţat foarte multe și continuăm să învăţăm și mai departe. 

 

Cum s-a dezvoltat Universitatea pe mai departe? Dacă revenim și continuăm comparaţia cu ciferele de la începuturi, ce ne puteți spune despre facultățile și numărul studenţilor de astăzi?   

La această oră, urmează studii de specialitate în cadrul UTM un număr de 8.000 de studenți, adică de 10 ori mai mulți decât acum 30 de ani! De la zero cadre didactice titulare, am ajuns la peste 300…Dezvoltarea a fost continuă, astfel încât la ora actuală structura academică a universității cuprinde 10 facultăţi: Facultatea de Drept, Facultatea de Finanţe Bănci, Contabilitate şi Administrarea Afacerilor (cu 3 specializări), Facultatea de Medicină, Facultatea de Medicină Dentară, Facultatea de Psihologie, Facultatea de Informatică, Facultatea de Ştiinţele Comunicării şi Relaţii Internaţionale şi o facultate mai nouă – Facultatea de Farmacie – care completează triada medicală, alături de Medicină Generală și Medicină Dentară. De asemenea, avem o filială academică universitară la Târgu Jiu, unde avem o Facultate de Drept şi Ştiinţe Economice şi, cea mai nouă, deși au trecut 5 ani, o Facultate de Asistență Medicală Generală.  

 

V-ați referit la grija permanentă pentru spații, dotări, logistică. Ce s-a întâmplat după 2002 în acest sens?

După 2002, am continuat susținut dezvoltarea bazei materiale a universităţii, care a crescut cu tot ceea ce se vede pe platforma pe care ea ființează. Corpul V a fost primul, însă acum se lucrează intens la o supraetajare formidabilă, interesantă şi spectaculoasă. Apoi, putem vorbi despre corpul M – un model pentru tot învăţământul universitar. A fost construit și corpul de clădire alocat Rectoratului, de unde se asigură coordonarea şi managementul întregii universităţi.  

Facultățile de medicină sunt găzduite pe platforma fostei uzine IOR, unde am început prin a cumpăra un fost complex de hale industriale pe care le-am amenajat și partajat în spaţii adecvate de învăţământ. La demisol am amenajat laboratoarele de anatomie, cu băi de cadavre și tot ce trebuie pentru un învăţământ medical performant. Tot acolo sunt și laboratoarele de învăţământ preclinic. Dar nu ne-am oprit aici. Am inaugurat foarte recent un corp de clădire, lipit de primul, care a lărgit considerabil baza de învăţământ preclinic şi spaţiile de învăţământ, amfiteatrele, sălile de seminar ş.a.m.d. Am reușit să avem acum acolo o bază solidă pentru un învăţământ medical de calitate! 

Nu în ultimul rând, lângă căminele studenţeşti am construit o clădire nouă, pe seama unui proiect ultramodern, cu mobilier cu aparatură ultramodernă, pentru Facultatea de Farmacie – o facultate-etalon. Cel mai nou proiect al nostru este însă altul. Pe un teren foarte vast din platforma IOR, recent achiziționat, vom edifica cel mai modern spital din Bucureşti, Spitalul Universitar „Titu Maiorescu”. Acolo, toată suflarea Facultăţilor de Medicină, Medicină Dentară şi Farmacie vor avea activităţi profesionale, completându-și instruirea din alte locații. Va fi un campus medical integrat, cu putere de exemplu în România! 

 

Apropo de cămine: ați avut în vedere și crearea unor condiții decente de cazare și trai a studenților din alte localități? 

Absolut, am dezvoltat aici, pe platformă, două cămine studenţeşti foarte mari. Aceste cămine studenţeşti de 10 etaje completează partea socială a universităţii. În plus, ne-am gândit să asigurăm studenților și cadrelor didactice condiții de masă la nivel european. Dată în folosinţă în ianuarie 2012, cantina-restaurant a Universităţii „Titu Maiorescu” din București are o suprafaţă de aproximativ 500 metri pătraţi şi o capacitate de 200 persoane pe serie.  

 

Cum apreciați că se situează Universitatea „Titu Maiorescu” din București în acest moment în competiţia cu celelalte facultăţi şi universităţi private din România, şi mai ales din Bucureşti? 

Zâmbesc ascultând întrebarea dumneavoastră Zâmbesc fiindcă realmente nu avem concurenţă! Deja nici multe dintre universităţile de stat nu mai sunt concurenții noștri. Privirea noastră este îndreptată doar spre înainte, drumul nostru este o ascensiune continuă. Nu ne mulţumim cu ce am realizat, fiindcă autosuficiența ne poate face să pierdem bătălia. În fiecare an, noi facem paşi sensibili şi cuantificabili în domeniul bazei materiale, în domeniul resurselor umane, pe partea de pregătire şi formare profesională a studenţilor. Aș spune faptul că în prezent ne interesează cel mai mult competiția cu noi înșine! 

 

Ce contează, din punctul dumneavoastră de vedere, pentru un absolvent al UTM?

Lucrăm cu cea mai mare atenție să dezvoltăm competenţele celor care studiază la noi. Un absolvent care se laudă că are o diplomă eliberată de noi nu va face față pe piața muncii dacă nu are în mânecă adevărate competenţe dobândite pe parcursul facultăţii, competenţe care să-l ajute să fie asimilat rapid pe piaţa muncii. 

Piaţa muncii are nevoie de competenţe. Este foarte complicat să avem aşa ceva. Avem și urmărim  Programul Strategic pe care ni l-am asumat pentru perioada 2020-2024. Avem în spate, precum știți, o istorie de 30 de ani, care sunt cât o viaţă activă. Dar avem grijă şi de urmaşii care vin după noi. Drept pentru care am hotărât, în planurile de învăţământ şi mai ales în ştatele de funcţii pe care le întocmim, să facem analize pe fiecare disciplină: cine predă, câți ani mai poate de predate, cum se asigură continuitatea, în aşa fel încât să aducem în rândul cadrelor didactice cei mai buni urmaşi ai noştri. Mai mult, avem în universitate şi un departament pentru pregătire pedagogică în care ne formăm propriile cadre, de la bobocii, la preparatori și asistenţi universitari, pe care îi punem să se pregătească şi din punct de vedere pedagogic, la aceleaşi standarde. În acelaşi timp, investim cu perseverență și putere pe titularii de disciplină, să aibă grijă de cei care le vor urma. Aceasta este viziunea noastră pentru viitor: să întărim resursa umană şi să întărim competenţele studenţilor.  

Avem Asociaţia Studenţilor Maiorescieni. În toate structurile de conducere se regăsesc studenţi din această Asociaţie. Avem și Asociația Alumni, ne interesează să-i vedem, să-i chemăm, să-i întrebăm: „Ce-aţi făcut? În ce an aţi terminat? Unde lucrați? Ce performanțe ai atins?” Îi invităm la deschiderile de an universitar, să se constituie ca exemple de viață pentru cei tineri! 

 

Au performanţele Universității „Titu Maiorescu” din București niște „autori morali”? Ce secrete se ascund în spatele reușitei?  

Nu există nici un secret, toate lucrurile sunt vizibile. Universitatea este condusă de o echipă de înalt nivel profesional, ştiinţific şi moral. Dl Preşedinte Iosif Urs este de o viaţă în învăţământ, eu sunt de două vieţi în învăţământ, dna vicepreşedinte Angheni, la fel, ca și domnul rector. Ne-am ales, probabil, cu multă înțelepciune echipa de conducere. Am făcut funcțională și o Comisie de Etică, care analizează orice abatere de ordin profesional și/sau moral. Nu iertăm şi nu facem rabat de la aşa ceva! Avem o sumedenie de regulamente pe care le afișăm pe website, le actualizăm continuu și pe care le comunicăm studenţilor și personalului universității. Admitem în interior doar o conduită proprie, în deplină concordanță cu nivelul la care a ajuns azi Universitatea „Titu Maiorescu” din București – o „înălțime” de trei decenii de evoluție exemplară.