Descriere

Unul dintre cele mai importante aspecte in studiul organizatiilor se refera la conducerea acestora, mai ales la conducerea lor eficienta. Conducerea este astfel considerata factorul-cheie, strategic, in procesul de structurare si eficientizare a organizatiilor. Si nu intamplator, se afirma ca succesul organizatiilor secolului XXI va depinde in cea mai mare masura de cautarea, descoperirea si folosirea eficienta a „conducatorilor talentati”, respectiv a acelor persoane imaginative, pline de curiozitate, perseverente, muncitoare, centrate pe idei, multicalificate, capabile de a incuraja diversitatea, atente la provocarile mediului, cu disponibilitatea permanenta de a transforma viziunea in realitate.

Problema conducerii este o problema foarte complexa, de aceea avand in vedere multitudinea de stiluri de conducere existente s-a pus de multe ori intrebarea: “ Ce tip de conducere este necesar? “Raspunzand la aceasta intrebare ne gandim la o persoana ce este responsabila sa organizeze ori sa coordoneze munca si pe cei ce sunt angajati sa o faca, sa se gandeasca la ce doresc oamenii, sa rezolve problemele de management in grup.
Pentru ca este o problema importanta, s-au facut foarte multe studii ce vizeaza diferite aspecte ale conducerii si pe care le vom prezenta in cadrul acestei lucrari, intr-o scurta metaanaliza.

Leadership-ul ca si concept ar putea fi tradus ca „arta conducerii” si nu doar „conducere”. De ce? Poate pentru ca leadership-ul ca si materie de studiu reprezinta mai mult un ghid care sa ne ajute sa intelegem, sa aplicam si sa trecem prin procesul conducerii.

Un bun conducator este format, nu innascut, el se dezvolta, trece printr-un proces continuu de educatie, pregatire profesionala, acumulare de experienta si auto-evaluare. Conducerea se refera, mai mult poate decat la orice altceva, la modul in care o persoana (in acest caz conducatorul unui compartiment sau organizatii) le influenteaza pe altele (subalterni, colegi de echipa) sa realizeze un obiectiv, directionand grupul pe care il coordoneaza astfel incat actiunile acestuia sa fie coerente si sa existe o cat mai stransa coeziune.( Avery G.C., Baker E. ,1990)

Leadership-ul reprezinta influenta pe care anumite persoane o exercita asupra altora in vederea atingerii obiectivelor, intr-un context organizational.
Orice membru al organizatiei ii poate influenta pe ceilalti. Din pacate insa, uneori, tocmai cei investiti oficial cu putere atunci cand sunt numiti in functii de conducere, nu au capacitatea sa isi influenteze subordonatii. In acest caz, influenta este exercitata de catre liderii informali care, desi nu sunt investiti oficial cu autoritate, se bucura de simpatie sau de aprecierea profesionala.

Liderii conduc acest proces “punand la lucru” calitatile si trasaturile lor de caracter, cum sunt de exemplu: convingerile, valorile morale sau de alta natura, etica, cunostintele, pregatirea profesionala, caracterul. Desi o functie ierarhica iti ofera autoritatea de a realiza anumite atributii si de a contribui astfel la atingerea obiectivelor organizatiei din care faci parte, puterea oferita de pozitia in ierarhie nu te si transforma automat in conducator, ci iti da doar “calitatea” de sef. Conducatorul este diferit prin faptul ca ii face pe subalternii (adeptii) sai sa doreasca sa realizeze acele teluri inalte pe care el le propune, in loc sa se simta obligati sa execute anumite sarcini care le sunt trasate.

Exista o serie intreaga de teorii (teoria omului important, teoria caracteristicilor specifice conducatorului, teoria stilurilor de conducere, teoria situationala) care subliniaza ce calitati ar trebui sa aiba un lider eficient, care sunt native si care sunt dobandite, care pot fi formate si care nu. Se impune tot mai mult opinia potrivit careia ceea ce conteaza mai mult este procesul de selectie, in sine. In momentul alegerii carierei, in cea mai mare parte, procesul formarii liderului a avut deja loc; in buna parte, personalitatea lui este cristalizata. Prin urmare o organizatie care se afla in cautare de persoane cu „potential inalt“ (cum sunt numiti adesea viitorii lideri), ar face bine sa inceapa prin a alege persoanele potrivite, nu sa treaca direct la formarea lor ca persoane potrivite.

Calitatile liderului trebuie sa includa cu necesitate capacitatea acestuia de a lucra in echipa, de a se plia pe procesele care descriu evolutiile structurale si functionale ale echipei inglobante. Este un truism faptul ca un individ nu va putea sa fie niciodata lider daca, mai intai, n-a fost condus si n-a invatat sa-i urmeze pe altii.
Privind la diferitele modele de conducere constatam ca, in aceasta societate tot mai globalizata, incep sa se cristalizeze mai multe tendinte convergente potrivit carora liderilor le-ar fi utile: carisma; aptitudini pentru munca in echipa; deschidere fata de schimbare; interes ( Manfred, Kets de Vries, 2003).

Cartea se inscrie in randul cercetarilor realizate asupra tipului de conducere avand ca obiectiv principal efectul tipului de conducere asupra unor indicatori ai performantei, in acest caz satisfactia si eficienta angajatilor, dar și asupra comportamentului organizațional al angajaților.

Societatea romaneasca aflandu-se in permanenta schimbare, liderii adopta diferite stiluri de conducere mai mult sau mai putin eficiente. Trecand de la abordarea modelelor și teoriilor asupra conducerii, la abordarea problematicii stilului de conducere și comportamentului managerial și in particular , perceptia si stereotipurile de gen– rol in procesul de management, cartea doreste sa sublinieze ca si in societatea romaneasca, ca și in alte societați moderne , tipul de conducere coreleaza pozitiv cu performanta, stiind ca asumptiile despre natura conducerii sunt afectate de sistemul politic al tarii respective, de institutiile si organizatiile particulare, de sistemul educational si de managementul guvernamental din fiecare tara.

Conf.univ.dr.Mihaela Craif
Universitatea București