Descriere

Politicile de suport pentru familiile cu copii reprezinta o tema de interes major la nivel european. Declinul demografic ce a cuprins aproape intregul continent ridica serioase probleme economice, sociale si politice, cum ar fi: scaderea si imbatranirea populatiei, schimbari fundamentale pe piata fortei de munca, reducerea potentialului de crestere economica, emigrarea/imigrarea, sustenabilitatea sistemelor de asigurari sociale, mentinerea coeziunii sociale si politice. Similar schimbarilor climatice, acest tip de problema intra intr-o categorie aparte a problemelor cu efecte profunde pe termen lung, dar a caror fereastra de oportunitate a interventiei este plasata inainte de aparitia si manifestarea efectelor negative.

Comparativ cu restul statelor membre ale Uniunii Europene, procesul de declin demografic este si mai pronuntat in cazul Romaniei si al altor state central si est-europene. Cele doua cauze sunt prabusirea natalitatii si un val de emigrare a populatiei tinere spre Vestul continentului. Ambele cauze sunt strans legate de strategia tranzitiei incepute acum mai mult de 25 de ani si de noua structura economica si sociala rezultata in urma acesteia. Fata de aceasta situatie de risc social, apare firesc intrebarea „ce-i de facut?”.
Exista optiuni de politici sociale pentru Romania, prin care sa fie posibila o redresare a natalitatii/fertilitatii catre o diminuare sensibila a ritmului si proportiilor declinului demografic? Volumul de fata isi propune sa ofere raspunsuri la aceasta intrebare pe baza unei cercetari complexe. Aceasta include o componenta de analiza de politici sociale, axata pe modelele din statele membre ale Uniunii Europene (inclusiv Romania) si rezultatele acestora, precum si o componenta de analiza de date de tip cantitativ si calitativ, la nivel macrosocial si microsocial.

Caracterul inovativ al prezentului demers provine din abordarea problematicii declinului demografic dintr-o perspectiva interdisciplinara: demografica, sociologica, psiho-sociala, economica si a stiintelor politice. Fata de abordarile uzuale in politica sociala din Romania referitoare la familie – axate pe aspecte precum protectia copilului, adoptie, servicii si prestatii sociale pentru familiile cu risc de excluziune sociala si saracie -, sunt puse in relatie politicile sociale in raport cu un alt gen de obiectiv, oferind o perspectiva integrata asupra unei probleme majore pentru societatea romaneasca. Domeniul de aplicare vizat este cel al design-ului de politici publice, mai precis al politicilor sociale in sprijinul familiilor cu copii sau care doresc sa aiba copii, incluzand si estimarea impactului la nivel bugetar.

Sociologia pune la dispozitie conceptele si instrumentele de cercetare pentru explicarea si intelegerea unui fenomen complex, cu determinare multicauzala, cum este declinul demografic. In acelasi timp, nu putem ignora mecanismele psiho-sociale care stau la baza atitudinilor, motivatiilor, asteptarilor si reprezentarilor sociale pe care le au oamenii privind familia si copiii. Din perspectiva securitatii nationale, populatia reprezinta un element definitoriu al puterii si viabilitatii unui stat. Ca atare, declinul demografic poate fi considerat drept o vulnerabilitate capabila sa amplifice riscuri si amenintari pe termen mediu si lung. Stiintele politice ne ofera instrumentarul teoretico-metodologic pentru constructia unor politici eficace si eficiente de suport a familiilor cu copii. Dimensiunea fiscal-bugetara este urmarita atat prin analiza comparativa a suportului financiar al statului roman pentru sprijinul familiilor cu copii in context european.

Cartea a avut drept punct de plecare intrebarea: exista optiuni de politici sociale pentru Romania, prin care sa fie posibila o redresare a natalitatii/fertilitatii catre o diminuare sensibila a ritmului si proportiilor declinului demografic?
Materialul teoretic si empiric utilizat a fost organizat in doua componente majore. Prima priveste explicarea sau cel putin atingerea unei mai bune intelegeri asupra declinului fertilitatii din Romania, pe baza unei scheme explicative pe doua niveluri de analiza – cel macrosocial si cel microsocial. La nivelul macrosocial se regasesc factorii structurali, analizati prin date agregate, in profil longitudinal. La nivelul microsocial sunt analizate mecanismele psiho-sociale care stau la baza atitudinilor, motivatiilor, asteptarilor si reprezentarilor sociale privind familia si copii. Datele de tip cantitativ si calitativ provin dintr-un sondaj de opinie si dintr-o cercetare calitativa pe baza de interviu semistructurat.

Declinul fertilitatii din Romania nu reprezinta un fenomen singular, ci avem de-a face cu un fenomen care afecteaza, in grade sensibil diferite, toate tarile din Europa Ccentrala si de Est. Pe de alta parte, Romania reprezinta un caz aparte in ceea ce priveste dinamica pe termen lung a fertilitatii, manifestat prin scaderea timpurie a fertilitatii in anii 1960 si prin efectele pe termen lung ale politicii excesive pronataliste introduse in 1966. Sub socul economic si social al perioadei de tranzitie, populatia a trecut la o cultura a fertilitatii reduse. Rezultatele analizei datelor cantitative si calitative arata ca mecanismele psiho-sociale din spatele deciziei de a avea sau nu copii sunt preponderent de ordin socio-economic (material) si secundar, chiar la mare distanta, de ordin socio-cultural (postmaterial), ceea ce conduce la ideea ca declinul demografic al Romaniei are un alt specific decat cel din Vestul continentului, fiind de o natura diferita decat cel descris prin teoria celei de-a doua tranzitii demografice.

A doua componenta majora vizeaza politicile publice care au ca obiectiv inducerea unor modificari asupra volumului si structurii populatiei, in special natalitatea si fertilitatea. Pornind de la clasificarea din literatura stiintifica a politicilor privind populatia sau familia in patru categorii – pronatalist, pro-egalitar, protraditional si non-interventionist –, sunt prezentate cadrele de politici publice din patru tari europene relevante. Impactul politicilor asupra fertilitatii este relevat in urma unei sinteze a rezultatelor celor mai importante cercetari empirice din domeniu. In privinta cadrului de politici din Romania, sunt prezentate masurile in vigoare. Din analiza cadrului de politici, reiese ca Romania apartine modelului non-interventionist.
Nu in ultimul rand, cartea isi propune sa contribuie si la schimbarea modului de raportare a opiniei publice fata de politicile sociale in sensul perceperii acestora drept investitii sociale pentru viitor sau pentru gestionarea riscurilor in locul categoriei indezirabile a „cheltuielilor”. Un alt obiectiv este sensibilizarea opiniei publice fata de grava problema a depopularii tarii si cresterea gradului de informare asupra solutiilor posibile.