Descriere

In Romania se vorbeste frecvent despre comunicare publica in domeniul securitatii, insa de putine ori cei care folosesc aceasta sintagma au o perspectiva integratoare si se refera la intreg spectrul de activitati care tintesc schimbarea perceptiilor, atitudinilor si comportamentului unui public predefinit. In general, comunicarea publica in domeniul securitatii este asimilata informarii publice (cunoscuta in unele tari sub denumirea de „relatii publice” sau „afaceri publice”), dar in acceptiune postmoderna ea include si diplomatia publica, operatiile psihologice si operatiile informationale militare, ba chiar si comunicarea strategica. Aceasta confuzie se petrece si fiindca in Romania nu exista inca o lucrare care sa defineasca si sa analizeze domeniile fundamentale ale comunicarii publice in domeniul securitatii, si, mai ales, sa discute aceasta problematica prin prisma politicilor publice in domeniu.

Datorita impactului pe care revolutia informationala il are asupra securitatii, este extrem de important ca liderii civili si militari care au responsabilitați in domeniul securitatii sa aiba acces la instrumente din spectrul comunicarii publice. Necesitatea deriva si din faptul ca Romania, o tara cu capabilitati de “hard power” limitate, ar putea profita de ferestrele de oportunitate oferite de “soft power” pentru a-si spori influenta regionala si globala, cu atat mai mult cu cat la granitele tarii noastre s-au desfasurat, in ultima perioada, razboaie informationale de mare intensitate. Atata vreme cat comunicarea publica in domeniul securitatii este disciplina de studiu in universitatile romanesti civile si militare, studentii au nevoie de un manual comprehensiv, in care sa li se prezinte principalele concepte, paradigme, institutii contemporane din domeniu.

Pentru intelegerea impactului revolutiei informationale asupra securitatii, m-am raportat la cateva domenii relevante: emergenta societatilor informationale, cybersecurity si operatii informationale, respectiv teorii de relatii internationale si de securitate. Printr-o analiza comparativa, am ajuns la concluzia ca modelul teoretic care raspunde in cea mai mare masura provocarilor strategice legate de revolutia informationala este cel aparținand profesorului Joseph Nye, care, in 1990, vorbea pentru prima data despre “soft power” (despre abilitatea unei entitati politice, a unui stat, de a influenta indirect comportamentul sau interesele unei alte entitati politice, utilizand mijloace culturale sau ideologice). Dupa aparitia acestui model, informatia a fost incorporata intre elementele puterii nationale, alaturi de elementul diplomatic, de cel economic si de cel militar. Strategiile de securitate nationale din tarile dezvoltate tin seama si de noile realitati generate de revolutia informationala.

Comunicarea strategica este o componenta a elementului informational al puterii, alaturi de activitatile de informatii acoperite. Pornind de la cele mai noi repere teoretice in comunicare, am descris, in parte, fiecare element al comunicarii strategice, astfel incat cei interesati sa aiba in fata tot evantaiul de optiuni actionale disponibile. Comunicarea strategica, un concept tanar, importat de NATO din vocabularul institutional al SUA, urmareste, in principal, asigurarea coerentei comunicarii la nivel strategic politico-militar, pentru a spori eficienta actiunilor de influentare a perceptiilor si comportamentului publicului-tinta.

Lucrarea Comunicare publica in domeniul securitatii urmareste, de asemenea, si practicile de comunicare publica in domeniul securitatii din tari cu democratii consolidate (SUA si Marea Britanie), dar si in tari cu regim autoritar (Rusia). In timp ce in Marea Britanie comunicarea strategica se concentreaza pe sustinerea obiectivelor guvernamentale de politica externa, in SUA se urmareste, in plus, si promovarea unei imagini pozitive a tarii. Planificarea si evaluarea comunicarii strategice se realizeaza coordonat si integrat in Marea Britanie, respectiv relativ separat in SUA. In fine, in SUA rezultatele se masoara prin prisma schimbarilor de atitudini, iar in Marea Britanie din perspectiva schimbarilor comportamentale. Pe de alta parte, doctrina geopolitica ruseasca trateaza informatia ca pe o arma periculoasa deoarece este ieftina, universala, volatila, e usor de accesat si patrunde orice granite, fara limitari. In teoriile contemporane de geopolitica rusesti, bataliile informationale si in retea, ca si formele lor extreme, cum ar fi razboiul psihologic si razboiul de pe Internet, sunt mijloace folosite de state pentru a-si atinge scopurile in politicile internationale, regionale si interne, si, de asemenea, pentru a obtine avantaje geopolitice.

Lucrarea Comunicare publica in domeniul securitatii contine si o analiza a modului in care documentele de referinta in domeniul securitatii si apararii din Romania se raporteaza la comunicare, parte a elementului informational al puterii nationale. In acest context, am aratat ce bariere trebuie depasite in vederea integrarii conceptului in strategiile si doctrinele romanesti, dar si ce beneficii ar putea avea Romania prin folosirea comunicarii strategice ca arma strategica in eforturile de promovare a intereselor nationale.

Nu in cele din urma, studiul de caz prezentat, cel legat de campania de comunicare intreprinsa de NATO pentru legitimarea interventiei sale militare in Kosovo, se doreste a fi o ilustrare a legaturii dintre cele mai noi teorii si practici in domeniu.