Descriere

Auditul este o tehnica de investigare a functionalitatii si conformitatii unui proces, proiect sau firma, relativ noua in inventarul de metode si tehnici aflate la dispozitia specialistilor – auditori din tara noastra. Este o maniera de cercetare postfactum care, pornind de la obiective prestabilite, pe baza unui sistem de criterii referentiale, permite auditorului sa emita o opinie independenta si calificata, eventual sa formuleze si unele recomandari privind functionalitatea si/sau conformitatea proceselor studiate.

Caracteristicile sale definitorii sunt: coerenta si omogenitatea actiunilor intreprinse, repetitivitatea, normalizarea metodelor de lucru si independenta auditorului.
Specialistii in domeniu afirma in mod constant ca auditul este un demers specific ce nu trebuie confundat cu alte tehnici de investigare a situatiilor organizatiilor si a structurilor economico–sociale, cum ar fi: controlul, expertiza, inspectia, studiile, medierea etc. Intr-adevar, auditul este o maniera particulara de cunoastere pragmatica a realitatii punctuale interne a entitatii auditate, bazata pe procedee de studiu ex-post comune, dar si pe unele proceduri specifice, incepand cu observarea directa a actelor si faptelor, calcule statistice, diagrame, teste de conformitate, chestionarea scrisa sau orala etc.

In Romania auditul intern a aparut relativ tarziu si este de cele mai multe ori asociat cu conceptul de control intern. Aceasta situatie este explicabila, in domeniul public, deoarece odata cu aparitia Legii 672/2002 privind auditul public intern, entitatile publice obligate prin lege la organizarea structurilor de audit intern au „convertit” in auditori pe angajatii care pana la acea data au lucrat in entitate, astfel incat in constiinta publica nu s-a produs o ințelegere clara și concreta a ceea ce inseamna in mod concret activitatea de audit intern.

Ulterior, reglementarile in domeniu au fost mai explicite, delimitand cele doua notiuni, in sensul ca auditul intern este organizat sub forma unui compartiment in cadrul entitatii (birou, serviciu, directie etc.) in subordinea direct a ordonatorului de credite sau managerului general, pe cand controlul intern se refera la toate activitatile de control exercitate in cadrul entitatii care se afla in coordonarea managementului general si este realizat de managementul de linie (sefii de servicii, de birou etc.) si intregul personal al organizatiei.

Practic, intre cele doua activitati exista o relatie de interconditionalitate. Astfel, pe de o parte, auditul intern evalueaza controlul intern cu privire la functionalitatea acestuia, in relatiile cu managementul general, iar pe de alta parte, prin recomandarile si concluziile pe care le furnizeaza in rapoartele pe care le elaboreaza, auditul intern ofera o asigurare privind functionalitatea controlului intern.

Auditul intern are un triplul rol in viața unei entitați:
– consiliaza managementul: auditorii interni au rolul de a consilia, asista, recomanda, furniza suport decizional managerilor de pe toate nivelele ierarhice; aceștia nu iau decizii, decizia aparține celor consiliați sau celor care au primit recomandarile, auditul intern fiind doar mijlocul prin care managerii sunt asigurați de buna funcționare și eficacitatea controlului intern care intra in responsabilitatea lor;

– ajuta salariații: rolul auditorilor interni nu este de a stabili vinovații și a sancționa ci de a identifica punctele slabe ale sistemului de control intern precum și riscurile asociate pe care trebuie sa le comunice managerilor implicați in activitațile auditate; auditorii interni nu vor menționa niciodata in rapoartele de audit intern persoane vinovate ci doar vor puncta neajunsurile și riscurile identificate; deciziile de corecție a abaterilor respectiv de inlaturare a riscurilor revin managerilor.

– independența și obiectivitatea auditorului intern: independența permite auditorului sa judece in mod imparțial și fara prejudecați ceea ce este esențiala pentru buna desfașurare a activitații de audit. In acest sens, este importanta poziția compartimentului de audit in cadrul entitații (distinct in subordinea directa a conducatorului entitați). Obiectivitatea este asigurata atunci cand auditorii interni au o atitudine imparțiala și lipsita de prejudecați și evita conflictele de interese.

Profesia de auditor intern se bazeaza pe un cadru de referința flexibil, recunoscut in intreaga lume, care se adapteaza la particularitațile legislative și de reglementare ale fiecarei țari, cu respectarea regulilor specifice ce guverneaza diferite sectoare de activitate și cultura organizației respective.
Lucrarea de fata se adreseaza in primul rand studentilor reprezentand un indrumar pentru implementarea si eficientizarea functiei auditului intern in viata entitatilor publice dar si private, oferindu-le acestora o baza pentru intelegerea importantei auditului intern in procesul decizional.

Autoarea