Descriere

Sfantul Ioan Gura de Aur a infruntat problemele epocii lui ca
parinte bisericesc, ca duhovnic ce se ingrijeste cu si prin lucrarea
dragostei si a cuvantului de toti oamenii lipsiti, si fara ajutor
pamantesc. Sfantul Ioan Gura de Aur a fost un invatator cu putere,
inspirat de harul Evangheliei. El a iubit cuvantul si predica si le-a
privit si inteles ca datorii ale slujirii crestine. Preotia este pentru el o
autoritate, dar ea este o autoritate a cuvantului si a sfinteniei, o
autoritate harismatica. El si-a intemeiat pedagogia pe libertatea
omului – ca icoana a lui Dumnezeu.

Parintele G. Florovski a observat
ca Hrisostom (Gura de Aur) a inteles morala ca pe o tema a vointei,
considerand miscarea vointei ca izvor al pacatului sau al virtutii1.


Preotii Bisericii fac apel la vointa si la libertatea umana si
indeamna la decizie si la fapta. Asa cum obisnuia el sa spuna: „Noi
trebuie sa realizam mantuirea oamenilor prin ravna, blandete si sfat”.
Hristos a venit,- obisnuia el sa reaminteasca printre altele, tocmai ca
sa vindece vointa omeneasca.

Dumnezeu lucreaza intotdeauna intr-un
asemenea mod incat sa nu desfinteze libertatea umana. Dumnezeu
lucreaza prin chemari si indemnuri, niciodata prin constrangere. El
arata calea cea dreapta, cheama si invita si previne pericolele raului, dar nu constrange. Iubirea se dovedeste numai de un om liber si
niciodata nu se impune cu autoritate sau prin constrangere. Sfantul
Ioan a subliniat nevoia schimbarii vietii si necesitatea trezviei
constiintei pentru o viata vrednica „in Hristos”. Ravna lui pentru
Evanghelie determina intelegerea sa morala si duhovniceasca. Insa
Hrisostom nu a fost nicidecum un optimist sentimental3. El a trait
intr-o perioada in care Biserica era invadata, dintr-o data, de mari
multimi de convertiti „nominal”. Sfantul Ioan a avut impresia ca
vorbeste la oamnei impietriti, la oameni „morti” duhovniceste.

El a
vazut lipsa de dragoste a oamenilor si a suferit ca parinte pentru
faptul ca acestia se complac in nedreptate si in mari pacate, si le-a
privit aproape dintr-o perspectiva apocaliptica: „Noi am stins ravna,
si trupul lui Hristos (Biserica) este mort”. El a avut impresia ca
vorbeste unui popor pentru care Crestinismul a fost numai o moda
conventionala, o forma goala, fara duh si suflare de viata: „Printre
mii nu se poate gasi mai mult de o suta care sa fie mantuiti, si chiar si
de acestia ma indoiesc”.