Prouniversitaria.ro

Alocuțiune susținută în cadrul Conferinței internaționale „Educație și Creativitate pentru o Societate bazată pe Cunoaștere”, ediția a XV-a, 11-13 noiembrie 2021

În numai câteva decenii, umanitatea a parcurs progrese care, în ritmul evoluţiei clasice, ar fi luat milenii. Anii pe care-i parcurgem constituie o placă turnantă a istoriei, un cadru de revoluţionare a civilizaţiei şi existenţei umane. În prezent, tehnologia informatică este profund implicată în toate domeniile vieții, fiind un suport complex al acesteia. Cu ajutorul tehnologiei, lumea de azi este integrată într-o reţea globală a informaţiei şi comunicaţiilor, care transcende frontierele spaţiale şi temporale, facilitând comunicarea, cooperarea, schimburile pe toate planurile. Profețiile vizionarilor din secolul trecut au devenit realitate, ba chiar sunt depășite cu mult prin progresul continuu al  tehnologiei. 

Apar inovaţii care creează o sinteză spectaculoasă între lumea reală şi spaţiul virtual, integrând realitatea în universul infinit creat de tehnologie, transformând lumea virtuală în realitate. Sub denumirea META, Facebook creează un Metavers al interacțiunii umane, al comunicării şi divertismentului, un spațiu paralel al existenței. Există și riscuri de anvergură, implicate de progresul exponenţial al tehnologiei, precum cele legate de Inteligenţa Artificială (AI), aflată într-un proces impetuos de dezvoltare. Ce se va întâmpla când AI va depăși inteligenţa umană şi va deveni autonomă? Aceasta-i întrebarea. Utopiile sunt deja realitate. Trebuie să avem grijă, ca umanitate, ca distopiile să nu devină realitate.  

Un aspect fundamental pentru nivelul la care a ajuns civilizaţia actuală cu suport tehnologic şi pentru perspectivele care i se deschid îl reprezintă raportul dintre informaţie-educaţie-tehnologie. Prin instrumentele şi aplicaţiile digitale, tot mai inovative, tehnologia creează un cadru nou, cu posibilităţi spectaculoase, pentru comunicare, informare, documentare, studiu, educaţie, cercetare. Ca suport logistic, tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor oferă un nou mediu tuturor acestor procese, care permite desfăşurarea lor complexă, în profunzime şi anvergură, la dimensiuni şi intensităţi de neimaginat înainte. Internetul creează un spațiu vast al informaţiei şi comunicaţiilor, un univers paralel în plină expansiune, o realitate alternativă care cuprinde existenţa, cunoaşterea, viitorul. Prin informaţia pe care o înglobează, internetul este astăzi o imensă bază de date, un mediu al resurselor de informare, învăţare, studiu şi cercetare, o imensă bibliotecă borgesiană. Iar această Sursă universală de informaţii se află în continuă dezvoltare, acumulând date, stocând rezultatele cercetării, devenind suportul informaţional al existenţei umane. 

Pentru informare, învăţare, studiu şi cercetare, pentru cunoaştere în general, mediul virtual, online şi offline, reprezintă o sursă comprehensivă de date şi de informaţii, un mediu al resurselor din toate domeniile, o bibliotecă universală care înglobează, mai mult sau mai puţin, toate bibliotecile lumii. Tehnologia pune la dispoziţia omului de azi resurse de studiu, de învăţare şi cercetare de o bogăţie fără precedent, care, prin diversitatea surselor de documentare şi volumul informaţiilor, imprimă un ritm mult mai alert şi o complexitate mult mai mare actului de cercetare, producerii şi transferului de cunoaştere. Prin tehnologie, educaţia şi cercetarea au intrat într-o altă eră, într-un cadru istoric al înnoirii şi modernizării care cuprinde atât mijloacele (logistică, programe, aplicaţii), cât şi sursele de informare, studiu şi documentare (baze de date internaţionale, biblioteci online etc.). Noua Bibliotecă Universală, în continuu proces de acumulare de date, determină creşterea exponenţială a posibilităţilor cunoaşterii, atât în profunzime şi complexitate, cât şi ca acoperire interdisciplinară şi transdisciplinară. Prin imensele deschideri pe care le creează, Tehnologia revoluţionează Educaţia şi Cunoaşterea. Între Tehnologie şi Cunoaştere se dezvoltă un raport de intercauzalitate: tehnologia este cadrul în care se dezvoltă cunoaşterea, suportul evoluţiei şi extinderii acesteia; cunoaşterea, aflată la originea oricărei descoperiri, determină şi susţine dezvoltarea continuă a tehnologiei.  

În anii ’80, înainte de boom-ul tehnologic din deceniile următoare, un elev sau un student avea la dispoziţie pentru studiu doar sursele și instrumentele tradiţionale ale învăţării (manuale, materiale școlare, cursuri universitare, tratate, cărți etc.). Tehnologia informatică se afla la început şi nu era accesibilă publicului larg, nu apăruseră computerul personal, internetul şi toate celelalte. Învăţarea se desfăşura în modul ei clasic şi în ritmul impus de acesta. În mod inevitabil, sursele de informare şi resursele educaţionale, studiul, procesul educaţional, posibilităţile cunoaşterii erau limitate de nivelul civilizaţiei tehnologice. Astăzi, în Era Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor, elevul sau studentul au la dispoziţie, pe lângă sursele clasice, toate instrumentele tehnologiei şi, în acelaşi timp, spaţiul virtual, cu uriaşa lui bază de date şi resursele lui aproape nelimitate de informare, studiu şi învăţare. Tânărul studios de azi trăieşte într-un metavers al informaţiei, care se dovedeşte un spaţiu multidimensional al cunoaşterii, cu nenumărate porţi deschise către viitor. 

Venind în prezentul imediat, ce înseamnă tehnologia pentru educaţie putem vedea în modul în care se desfăşoară procesul educaţional la toate nivelurile în condiţiile crizei pandemice. Confruntată cu valurile succesive ale catastrofei globale, umanitatea a găsit în tehnologie suportul cel mai important al continuării activității pe toate planurile. În faţa închiderii şcolilor şi a universităţilor ca măsură de apărare în faţa urgiei, tehnologia a oferit alternativa de desfăşurare a educaţiei prin formula online. În Europa și în lume, procesul educațional a putut continua pe platformele digitale, tehnologia dovedindu-se salvatoare (și) pentru educaţie. În România, după experienţa valurilor precedente, când educaţia şi-a găsit suportul desfăşurării în platformele informatice, cel de-al patrulea val a impus întoarcerea la sprijinul tehnologiei şi recursul la mediul virtual pe toate palierele sistemului – învăţământ primar, secundar şi superior, de la grădiniţă până la studiile doctorale şi postdoctorale. Mutarea educaţiei în spaţiul online a determinat şi încă determină o serie de critici şi nemulţumiri sub presiunea modelului tradiţional al învăţării – educaţia desfăşurată în sălile de clasă sau în amfiteatrele universitare. Este limpede că formula online nu poate suplini, în toate aspectele, întâlnirile fizice, educaţia face to face, care prezintă avantajele ei indiscutabile: comunicare directă, neintermediată tehnologic, dialog dinamic, empatie, colaborare, sinergie, eficienţă, componenta umană a interacţiunii etc. Totuşi, educaţia online prezintă propriile avantaje, oferite de platformele informatice: accesul simplu, cu suprimarea distanţelor geografice, focalizare mai mare pe teme, posibilităţi multimedia create de aplicaţiile informatice, acces în timp real la resurse educaţionale, complexitatea actului de predare-învăţare etc. În acest cadru de criză, un lucru este cert: tehnologia face posibilă desfăşurarea, în continuare, a procesului educaţional la toate nivelurile sistemului. În plan general, în timpul crizei pandemice, tehnologia face posibilă continuarea existenţei umane în întreaga ei complexitate. 

Având în vedere toate aceste aspecte, tehnologia trebuie integrată din ce în ce mai mult în educaţie, încă de la primele trepte ale acesteia. Progresele tehnologiei au redefinit existenţa umană şi au remodelat lumea, au contribuit la dezvoltarea economiei şi a societăţii, la creşterea exponenţială a volumului cunoaşterii. Viteza evoluţiei, amploarea proceselor de dezvoltare, transformările, cerinţele societale, evoluţiile din mediul cunoaşterii, toate acestea impun educaţiei un proces continuu de transformare şi adaptare pentru a face faţă aşteptărilor societăţii şi provocărilor timpului. Tehnologia îi oferă educaţiei cadrul şi suportul schimbării la nivelul viziunii, obiectivelor, conţinuturilor, mijloacelor şi strategiilor, contribuind la transformarea ei într-un proces complex şi substanţial, care să integreze creativ şi inovativ datele cunoaşterii contemporane pentru a crea cunoaştere eficientă şi competitivă prin studiu, învăţare şi cercetare. Calea către modernizarea educaţiei o reprezintă digitalizarea, implicarea tot mai complexă a tehnologiei în procesul educaţional. Păstrând elementele definitorii ale sistemului clasic şi integrând instrumentele digitale, formula optimă a educaţiei de azi şi de mâine o reprezintă modelul blended education, un mod hibrid care realizează sinergia între educaţia clasică şi tehnologia digitală, consacrând astfel, complex şi eficient, noua paradigmă a educaţiei. Universitatea viitorului – dar a viitorului imediat – este universitatea digitală, instituția care, pe lângă mijloacele clasice, care i-au construit prestigiul academic, pune în slujba cunoașterii instrumentele noilor tehnologii. 

Revoluţia tehnologică, proces care se află în desfăşurare sub ochii noştri, schimbă civilizaţia din temelii. Tehnologia face parte indisolubilă din existenţa umană, a devenit suportul activităţii în toate domeniile. Momente critice, precum criza pandemică, demonstrează rolul real al tehnologiei în viaţa umanităţii: cu ajutorul ei, lumea poate merge mai departe. Progresul rapid al tehnologiei digitale impune necesitatea adaptării la nivelul fiecărui sector de activitate. Este o provocare permanentă, care reclamă un proces continuu de înnoire şi redefinire. Tehnologia înseamnă progres şi evoluţie, deschide porţi către viitor în toate ariile. Absenţa sau insuficienţa tehnologiei înseamnă stagnare, refuz al progresului, ieşire din ritmul evoluţiei. În domeniile educaţiei şi cercetării rolul tehnologiei este unul major. Educaţia şi cercetarea sunt mijloacele de construire a Societăţii Cunoaşterii, obiectiv fundamental al lumii de azi. Trăim în Era Tehnologiei şi a Cunoaşterii, de aceea cei doi termeni trebuie puşi într-o relaţie de interdependenţă, de la cauză la efect, în ambele sensuri. Tehnologia, prin educaţie şi cercetare, produce cunoaştere; cunoaşterea determină progresul tehnologiei. În acest proces, marea provocare pentru educaţie şi cercetare o constituie implicarea tot mai complexă a tehnologiei în activităţile specifice. 

Generaţiile tinere de azi, născute în Era Tehnologiei şi a Informaţiei, cărora li se aplică definiţii identitare precum: „Generaţia Internet” sau „Generaţia Google”, sunt produsul unui sistem de informare, comunicare şi formare cu totul diferit decât cel anterior exploziei tehnologice. Tinerii şi copiii de azi se află în mijlocul unui vortex informaţional, al unei spirale nesfârșite de date din toate domeniile. Niciodată nu a avut omul acces la un volum atât de mare de informaţie în timp real, în fiecare secundă a existenţei lui. În mijlocul afluxului de date, conştient ori subconştient, le selectează, le filtrează, le procesează şi asimilează o parte dintre ele în funcţie de interesele, opţiunile şi aşteptările personale. Cu cât se confruntă cu mai multe informaţii, cu atât capacitatea sa de procesare şi de a face conexiuni în lumea informaţiilor crește, orizontul cognitiv se extinde şi memoria se dezvoltă, putinţa de cuprindere şi de cunoaştere evoluează. Un copil de astăzi uimeşte prin volumul şi diversitatea cunoştinţelor, prin capacitatea raţionării şi a înţelegerii, prin abilităţile intuitive, prin profunzimea şi originalitatea gândirii, prin inteligenţă şi creativitate. Este efectul direct al existenţei lui într-un univers informaţional, creat din întrepătrunderea lumii reale cu spaţiul virtual. Copiii din „Generaţia Internet” tind să formeze o variantă nouă a speciei umane, una „upgradată” prin informaţie şi mai evoluată, mai sus cu o treaptă sau două pe scara lui Homo Sapiens. Iar procesul continuă, într-un ritm accelerat, cu fiecare nouă descoperire şi invenţie tehnologică, cu fiecare zi care trece. Se lucrează intens la perfecţionarea computerului cuantic, care rezolvă în câteva minute o problemă pe care cel mai performant computer actual ar rezolva-o în 10.000 de ani. În aceste condiţii, realizarea inteligenţei artificiale nu mai este decât o chestiune de timp. Şi de timp scurt. 

Educaţia stă la originea dezvoltării individului şi a societăţii, de la ea pleacă totul, în jurul ei gravitează totul. Educaţia este calea directă către cunoaştere, iar cunoaşterea constituie mijlocul dezvoltării pe toate planurile a lumii de azi, motorul progresului. Educaţia trebuie, de aceea, să se deschidă instituţional către nou, către tehnologie şi beneficiile acesteia, să se înnoiască la nivelul mentalităţilor, al viziunii, misiunii, obiectivelor, programelor, strategiilor, metodelor şi mijloacelor, într-un act de reformă profundă şi comprehensivă. Este condiţia pentru ca şcoala în primul rând şi, în continuare, universitatea să ţină pasul cu evoluţiile rapide ale societăţii şi cunoaşterii, un progres accelerat prin implicarea tot mai complexă a tehnologiei. Cuprins în mijlocul fluxului informaţional, individul evoluează, iar oferta şcolii şi chiar oferta universităţii tind să nu-i mai satisfacă aşteptările. Se întâmplă nu de puține ori ca elevii ori studenţii să ştie anumite lucruri – în special din domeniul tehnologiei digitale, dar nu numai – mai bine decât profesorii lor. Singura şansă a Educaţiei de azi este să se adapteze, să se modernizeze, la nivel mental, instituţional, curricular şi tehnologic, sub imperiul schimbărilor determinate de progresul tehnologic continuu și accelerat. O nouă variantă a lui Homo Sapiens, una îmbunătăţită, mai inteligentă, mai rapidă şi mai cuprinzătoare în gândire, aşteaptă nerăbdătoare să înveţe tot mai mult într-un timp tot mai scurt. Lumea veche este în curs de dispariţie, o Lume Nouă este în plin proces de geneză cu ajutorul Cunoaşterii şi al Tehnologiei.