Lansare „ZAPEZILE COPILĂRIEI” de CORNEL CONSTANTINIU la BOOKFEST 2015
VEDETE la lansarea cărţii autobiografice
„ZĂPEZILE COPILĂRIEI” de CORNEL CONSTANTINIU
(Editura PRO Universitaria, Colecţia ARTELE SPECTACOLULUI)
Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Petre Geambașu, Octavian Ursulescu, actorul Marin Moraru, Silvia Dumitrescu, Sida Spătaru, Dorin Anastasiu, Natalia Guberna, Silvia Chifiriuc, poeta Rodica Elena Lupu, compozitorul Dani Constantin, realizatorii Radio România Lucia Popescu Moraru și Andrei Partoș, publicistul Aurel V. Zgheran, Daniel Gheorghe, Directorul Festivalului Internațional de Interpretare ”Dan Spătaru” (Medgidia), inginerul de sunet Paul Enigărescu s-au numărat printre personalitățile care au ținut să-i fie alături binecunoscutului și îndrăgitului interpret Cornel Constantiniu.
Evenimentul a fost moderat și prezentat de Octavian Ursulescu, cel care semnează și postfața cărții.
•
CAFENEAUA LITERARĂ din incinta Pavilionului C4 (ROMEXPO) a găzduit unul dintre cele mai reușite evenimente ale Editurii PRO Universitaria: lansarea cărții autobiografice „ZĂPEZILE COPILĂRIEI” de CORNEL CONSTANTINIU, apărută în Colecţia ARTELE SPECTACOLULUI coordonată de Oana Georgescu.
CARTEA „ZĂPEZILE COPILĂRIEI”reprezintă una dintre cele mai frumoase și emoționante povești de viață a unui artist, cu amintiri din copilărie, întâmplări inedite, cu momente de bucurie și de cumpănă, cu povestiri despre fratele său egamăn, Mircea, despre familie și colegii de breaslă, din spectacole și turnee. Este POVESTEA VIEŢII unui OM minunat şi a CARIEREI unui demn reprezentant al muzicii uşoare româneşti. Acest nou volum al unei colecții unice – ”Artele spectacolului” (Editura PRO UNIVERSITARIA) – este și o mărturie din timp şi peste timpuri a VIEȚII şi a carierei unui artist remarcabil, interpret de muzică ușoară și actor care a lansat zeci de șlagare purtate peste tot, în România și în lume.
”Să nu vă așteptați să citiți detalii explozive despre suferința sa, despre operații, despre drama unui artist excepțional condamnat de boală să meargă în baston sau în scaunul cu rotile (așa a venit, spre surpriza și bucuria noastă, la lansarea din 2013 de la Târgul de Carte Gaudeamus a cărții dedicate lui Alexandru Jula, apărute tot în colecția de față). Cornel Constantiniu le ocolește cu discreție, amintește de ele doar în treacăt, cu o pudoare și cu un bun simț prezente și în zugrăvirea vieții intime. Și-a pierdut rând pe rând părinții, cei doi frați (dintre care moartea celui geamăn, Mircea, i-a lăsat un gol imens în suflet, obiecte personale ale acestuia veghindu-l permanent în dormitor…), a fost lovit de boală în plină glorie, dar este fericit că publicul nu l-a uitat, că e din când în când difuzat la radio (vai, din păcate atît de rar, ca toți corifeii Generației de aur!) și mai ales că are o alături pe Domnița, soție devotată și o familie minunată. Înconjurat de întreaga familie, ca în imaginea ce încheie această carte, Cornel Constantiniu se simte puternic, pentru că el este, indiscutabil, un ÎNVINGĂTOR” (Oana Georgescu, coordonator colecție ”Artele Spectacolului”, fragment din Prefața cărții ”Zăpezile Copilăriei”).
”Amintirile mele despre Cornel se pierd în negura veacurilor sau oricum a veacului trecut! Nici nu prea știu cu ce să încep, important însă e că am ce spune despre acest prieten de-o viață. N-are rost să înșir acum zecile de turnee (alături de formația ”Savoy” ce mai veselie, râs pe săturate, glume, Cornel fiind înzestrat cu un talent rar în a spune bancuri!), de festivaluri de la Mamaia, de emisiuni TV în care l-am prezentat, artistul Cornel Constantiniu e prea bine cunoscut, dar omul mai puțin… Pe când aveam rubrica de muzică ușoară de la prestigioasa revistă Contemporanul (școala mea de gazetărie muzicală, alături de Scânteia tineretului și de Radio), în conducerea publicației era un om minunat, bun și blând, C. N. Constantiniu, despre care n-am știut nici o clipă că ar fi rudă cu Cornel, pentru că artistul și-a desfășurat întreaga carieră sub semnul discreției și al bunului-simț, nesolicitând favoruri sau intervenții. (…) Extrem de chipeș, impozant, convingător prin glas dar și prin ținută, și-a văzut încredințate numeroase așa-zise piese tematice, cele mai multe însă cântece pur și simplu patriotice, de care azi, de necrezut, ne rușinăm! Cornel însă transforma în șlagăr orice partitură, cel mai bun exemplu fiind Dulce Românie de George Grigoriu. (…) Cornel e un monument de optimism și veselie, nu l-au părăsit aceste calități nici azi, cînd e atât de încercat și când doar ochii îi râd la fiece amintire amuzantă. (…) Tot mai sper într-o minune, visând că într-o bună zi voi mai avea ocazia să-l prezint într-un spectacol pe bunul meu prieten, de care mă leagă atâtea amintiri frumoase ale tinereții noastre năvalnice…” (Octavian Ursulescu, fragment din postfața cărții ”Zăpezile Copilăriei”).
