Descriere

Tratatul de literatura chineza veche. Din pavilionul secret al oglinzii scrisului
propune o sinteza de amploare asupra literaturii chineze perceputa ca o uriașa alcatuire
organica de idei, autori și opere, insa mereu supusa schimbarii perspectivei temporale;
elementul istoric este gandit la maniera dinamica, forța evenimentelor prezentate alternand
timpurile fixeaza intr-o matrice determinata fenomenul literar al fiecarui timp dat.


Recunoaștem in alternarea timpurilor trasaturile specifice ale mișcarii de idei
filosofice, etico-morale și estetice turnate in creația literara a diferitelor momente, perioade
și epoci deja configurate pe anumite scheme socio-istorice, economice și de factura psihica.
Valurile gandirii și creației literare se succed in ritm cu derularea faptelor istorice,
care, dupa cum știm, introneaza mentalitați și gusturi proprii fiecarui timp istoric in parte.
Lucrarea se refera la timpuri de mult apuse legate de inceputurile literaturii chineze
de dinainte de Imperiu (Qin), strabate o lunga istorie medievala a literaturii circumscriind o
durata cuprinsa intre anii de existența mitica și semimitica 2155 i.Hr. și ajungand pana la
sfarșitul dominației mongole in China – 1368 d.Hr.


Istoria este pretextul și fundalul pe care se face proiecția literaturii – text incarcat de
informație și de dense semnificații intr-o prezentare cronologica deliberat aleasa așa, pe
baza sistemului de selecție folosit de istoricii literari chinezi și straini, dar și de noi in
lucrari monografice referitoare la genuri ori la istorie literara pura. Aici se fac unele
includeri personale sau unele reduceri de informație – autori și opere, climat literar, școli și
societați, impuse de metodologia prin care realizam sinteza.
Urmarind expunerea sistematica a procesului evoluției literaturii chineze clasice ne
referim la scriitori și opere din punctul nostru de vedere, grefat adanc pe optica exegeților
chinezi vizavi de propria cultura, pe care ei inșiși o studiaza sub toate fațetele și in toate
nuanțele. Respectandu-le și iubindu-le cultura, ni se pare potrivit sa le respectam și judecațile de
valoare asupra ei; restul demersului este pe de o parte deslușirea actului literar chinez in
sine și familiarizarea cu spațiul istoriei și criticii literare chineze, iar pe de alta parte
inseamna un efort de adancire a judecaților de valoare emise asupra capodoperelor.
Avand configurația unui eseu despre lumea chineza veche, cu accent pe viața literara, lucrarea
de fața traverseaza secole și milenii de cultura materiala și spirituala, prilejuind cititorului un prim
contact onest cu fenomenul literar chinez, special ca trasaturi și inedit, pentru noi, ca percepție.
In fine, limba chineza nu este nici macar inrudita cu limba noastra romaneasca, ceea
ce inseamna ca alaturandu-le observam ca exista mai multe lucruri care ne separa, decat
care ne aduna, limba ramanand bariera peste care nu se trece așa de ușor dincolo.


In paremiologia romaneasca se spune, frumos: „nu cauta acul in carul cu fan” și tot
frumos: „am eu ac de cojocul tau”, sensuri fara taine pentru romani, care ințeleg ce va sa
zica acul in primul panseu și respectiv in al doilea. Totuși, cineva a crezut ca se poate
spune: „nu cauta ace in cojoace!…”. Cam tot așa devine cazul și cu neosteneala lui
Confucius de a invața el insuși și apoi tot cu neosteneala de a-i invața pe alții…
In materie de China, datorita severelor bariere ale limbii vechi, mai cu seama, putem
sa greșim. Ne straduim așadar sa-i ascultam bine pe chinezi, care știu tot de la Confucius
ca qianxu shi rén jìnbù, jiào’ào shi rén luòhòu, un dicton care te elibereaza de toate
spaimele sufletești și te face fericit cand il patrunzi cu adevarat: „modestia te duce inainte,
ingamfarea te trage inapoi” sau masura bunului simț.


Cu modestie și onestitate, mereu sub tutela gandurilor unor iluștri carturari romani, care
au deslușit la vreme „misterul chinez” – Eminescu, Slavici, Alecsandri, Maiorescu, Pogor, Xenopol,
Blaga – incercam in Tratatul de literatura chineza veche. Din pavilionul secret al oglinzii
scrisului și o anumita abordare comparata, capodopere ale literaturii chineze și creatorii lor
intrand de mult timp pe poarta universalitații.


Staruința in a folosi fara abatere sistemul științific de transliterare a cuvintelor
chinezești, devine un act minimal de cultura intreprins de sinologi și la care chinezii sunt
extrem de sensibili. Sistemul impune alfabetul latin al limbii chineze (Hanyu pinyin zimu),
descris de noi in lucrarea Conversia scrierilor nelatine. Transcrierea caracterelor
chineze. Standard de Stat, Ediție oficiala STAS 5309/5-1987, Editura Tehnica,
București, 1987, care recomanda și pronunția practica a sunetelor limbii literare chineze,
bazate pe dialectul mandarin (guan hua), adaptate la specificul vorbirii romane.
Ileana (Yang Ling) Hogea-Velișcu