Descriere

Mediul economic este deseori descris ca fiind incert, turbulent și cu un nivel ridicat de complexitate ca urmare a globalizarii, a unui progres tehnologic accentuat, a concurenței acerbe și a schimbarii continue a preferințelor clienților și a structurilor economico-politice. Astfel, globalizarea și incercarea continua de a satisface nevoi nelimitate cu resurse limitate au facilitat apariția organizațiilor multiculturale și au majorat importanța analizarii specificitații culturale. Aceasta din urma poate fi definita ca ansamblul comportamentelor, atitudinilor și pozițiilor fața de acțiune a indivizilor ce aparțin unei anumite culturi (Zait, 2004).

Deși conceptul de „organizație multiculturala” ar duce, mai curand, cu gandul la companiile multinaționale, care reunesc sub același apanaj o multitudine de persoane, provenind din țari diferite, acestea nu surprind decat un fragment din ceea ce sunt, de fapt, organizațiile multiculturale. Intrucat cultura este cea care confera inteligenței capacitatea de a produce roade și surprinde ansamblul valorilor, credințelor și a modurilor de simțire și acțiune impartașite de membrii unei colectivitați, organizațiile multiculturale sunt cele care:
• au echipe / angajați cu origini culturale diferite;
• inițiaza și dezvolta activitați de tip vanzare – cumparare in regiuni culturale diferite;
• satisfac nevoile consumatorilor din alte zone culturale decat cele de origine;
• intreprind studii sau cercetari in alte spații culturale decat cele de origine;
• intra in asociere / parteneriat cu oameni de afaceri, manageri, specialiști din diferite zone culturale;
• realizeaza investiții sau deruleaza proiecte in alte zone culturale decat cele de origine.

Pentru a facilita managementul acestor organizații, dar și pentru a pregati toate tipurile de companii sa obțina avantaje competitive intr-un mediu internațional, globalizat, este nevoie de un management intercultural eficient. Dar ce este Managementul Intercultural si cui ii datoreaza dezvoltarea sa?
Managementul Intercultural s-a consolidat ca disciplina științifica și activitate organizaționala in anii ’50-’60, pe fondul acțiunii urmatorilor factori de influența ce se sustin si se conditioneaza reciproc (Zait, 2005):
• internaționalizarea și globalizarea;

• concurența dintre marile corporații internaționale și dintre IMM-uri;
• libera circulație a specialiștilor și profesiunilor liberale;
• tehnologiile comunicaționale și informaționale;
• migrația planetara a oamenilor (alegerea libera a locului in care are loc educatia pre- si postuniversitara, a locului de munca, a celui in care se realizeaza formarea profesionala, a celui in care are loc perfectionarea etc.);
• „aplatizarea” culturala și lingvistica.