Descriere

S-ar putea ca filosoful sa fie putin atras de domeniul dreptului, imens, stufos, nu de putine
ori derutant, cu un limbaj specific tot mai sofisticat si greu de inteles, care genereaza nesfarsite
dispute chiar intre juristi, cu ramuri riguros elaborate, unde spiritul filosofic, in absenta unei
cunoasteri juridice de specialitate, se infiltreaza cu greu.

Juristul, chiar bun profesionist, de buna credinta, cu afinitati interdisciplinare, poate
considera filosofia dreptului un lux cultural care arareori poate fi la indemana, mai ales in situatii de
tranzitie si de criza, cand, sub presiunea timpului si a nevoilor vietii, se practica profesiunea sub
semnul implacabil al supravietuirii.

Daca as incerca sa pledez mai ales pentru filosofia dreptului pentru juristi – ca lucru extrem
de pragmatic – as invoca, in primul rand, spusele lui Hegel. Filosofia, ne spune marele filosof,
considerata inca din Antichitate un fel de „bufnita a Minervei/Atenei – intruchiparea intelepciunii” care lumineaza zonele de intuneric ale cunoasterii si poate oferi intelepciunea, este resimtita imperios, in ipostaza de calauza, nu la lumina zilei, atunci cand caile in cunoastere sunt clare conceptual si metodologic, ci atunci cand predomina obscurul, ai nevoie de solutii, „solutia juridica” fiind profund impregnata de „solutia vietii” – „Bufnita Minervei nu-si incepe zborul decat la caderea serii„.

De pe pozitiile doctrinei juridice, un reputat autor din spatiul anglo-saxon, W. Friedmann –
care in niciun caz nu poate fi acuzat de exces de afinitate filosofica –, in introducerea la cursul sau
de teorie generala a dreptului, scrie transant ca teoria dreptului, ca orice stiinta sociala, trebuie sa raspunda,
in primul rand, la intrebarea: care este scopul vietii?

Poate cititorul care are rabdarea sa rasfoiasca paginile acestui volum nu va gasi „templul”
asteptat al cunoasterii filosofice a dreptului. Speranta noastra este ca am furnizat cateva „materiale
de constructie” care, alaturi de altele, din viziuni cu totul diferite, vor face munca sa mai usoara, dar
mai ales il vor incita la constructia propriului sau „templu” conexand prin munca, valorificare,
critica, esec, reusita si creatie, marile interogatii filosofice in orizont contemporan, in formulele lor
exemplare, cu dreptul cel de toate zilele.

In incheierea acestor randuri de inceput, doresc sa multumesc sotiei mele, intregii mele
familii, colectivului editorial si tuturor celor care au facut posibila aparitia acestei lucrari.