Descriere

Abordarea unui subiect atat de ofertant, cu multiple valențe culturale, ne-a prilejuit posibilitatea de a ne indrepta si cufunda intr-o lume de o inalta noblete spirituala, o lume pe care, partial astazi o consideram poate desueta. Dar statura impunatoare a subiectului, valoarea operei sale si exemplul personal de viata pe care ni l-a oferit, l-a ridicat pe Eugeniu Sperantia deasupra uzantelor unei lumi ostile lui, cu care nu s-a impletit, dar care l-a marginit sau chiar ocolit ca recunoastere a unei autentice valori, din cauza criteriilor politice impuse.

Datorita nivelului calitativ si cantitativ al scrierilor si studiilor sale, tema prezentei cercetari nu a fost facila. Pe de o parte pentru ca enciclopedismul subiectului solicita cercetatorului competente la fel de vaste, ceea ce in sistemul educational actual este aproape imposibil de atins, iar pe de alta parte, pentru ca o cercetare exhaustiva a temei ar presupune editarea unei serii monografice, realizate de specialisti pe fiecare domeniu analizat.

Cu respectul cuvenit memoriei unei asemenea personalitati, lucrarea de fata si-a propus sa prezinte pe cat posibil omul si implicarea socio-culturala a acestuia, respectiv valentele umane de fiu, prieten, dascal-formator de constiinte, publicist-formator de opinii si, nu in ultimul rand, creatorul.

Intregul parcurs al vietii sale a purtat nimbul unui destin special, atat in momentele luminoase, cat si in etapele mai grele.

Aplecat din copilarie spre studiu, s-a remarcat prin usurinta cu care a asimilat inca de la varsta de 5 ani, limbile clasice (latina si greaca, care-l vor si influenta in creatia poetica- operele sale in hexametru fiind cadrul perfect de transpunere a framantarilor sufletesti), dar si prin statornicia cu care, la 12 ani, ajuta la redactarea unui supliment literar pentru copii, atașat unui cotidian de larga raspandire.
Prietenii copilariei sale au fost de aceeasi factura intelectuala, impreuna descoperind tainele chimiei si ale fizicii, prin experimente empirice, realizate in casa, dar atat de inocente in ideea cercetarii lor. Ca tanar se desavarseste sub personalitatea tatalui Theodor Sperantia si a mentorului sau Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Studiile filozofico-juridice pe care le urmeaza la Universitatea Bucuresti in perioada 1908-1912 sunt incununate cu un doctorat. In perioada de pregatire a doctoratului sustine unele cursuri la Universitatea Populara Bucuresti. Ulterior finalizarii studiilor doctorale se angajeaza in invatamant, ocupand un post de profesor la „Scoala Medie” din Capitala.
In 1913 pleaca in Germania pentru aprofundarea studiilor, pe care si le completeaza prin cursurile audiate la Universitatea din Berlin, unde ii urmarește pe renumiții profesori Adolf Lasson, Benno Erdman, Georg Simmel, Alois Riehl.

Izbucnirea Primului Razboi Mondial il determina sa se intoarca in tara, suportand neajunsurile unei asemenea anomalii istorice. Faurirea Romaniei Mari ii deschide o alta perspectiva: de a contribui la consolidarea invatamantului romanesc in zonele de granita ale tarii, ajungand ca dascal in orasul de pe Crisul Repede.

La Oradea, in calitate de profesor, sustine cursuri la Academia Teologica Ortodoxa, Scoala Normala de Baieti si la Academia de Drept. Postul de debutant prin care accede in invatamantul universitar din partea de vest a tarii este acela de profesor agregat, avansand ulterior la gradul de conferentiar, respectiv profesor.

Se implica in viata culturala a orasului, sens in care este cooptat in comitetul redactional al Revistei „Cele Trei Crisuri” din Oradea.

Mutarea Academiei de Drept din Oradea la Cluj, a constituit o noua etapa in dezvoltarea sa profesionala, reusind sa introduca Sociologia dreptului ca materie de studiu alaturi de Filosofie. Anii celui de-al II-lea Razboi Mondial au marcat Universitatea clujeana, obligand Facultatea de Drept sa se mute in exil la Sibiu. Este perioada cand Eugeniu Sperantia devine decan al Facultatii(1945).

Sfarsitul razboiului nu a reprezentat pentru dascal inceputul unei etape luminoase. Dimpotriva, venirea comunistilor la putere a atras eliminarea sa din invatamant intr-un mod fortat si absolut denigrant, pentru singura „vina” de a fi criticat marxismul. Este trecut pe lista cenzurii scriitorilor si nu este publicat o perioada de aproape 10 ani. Dupa un nemeritat deceniu de penitența forțata, revine usor in publicistica si cu carti de memorialistica.

Marginalizarea din lumea universitara nu a constituit insa o piedica in munca de cercetare, pe care a desfasurat-o neostenit, pana la sfarsitul vietii. La moartea sa au ramas in manuscris : Filosofia muncii (300 pagini), Eflorescenta spirituala (cuvantul, cartea, cultura-600 pagini), Constiinta morala (300 pagini), Contemplatie si creatie artistica (200 pagini),Pantele transcendente al gandirii (100 pagini), Introducere filosofica in biologie (400 pagini), Filozofia dezmierdarii(100 pagini); Friedrich Carl von Savigny (20 pagini) si altele.
Din 1948 intra in vizorul Securitatii statului comunist. Va fi urmarit pe relatiile private, pana la sfarsitul vietii(1972).

Pe plan personal s-a manifestat discret, ca un veritabil aristocrat. A avut un singur fiu, medicul Dorin Marcel Theodor Sperantia, care a evoluat in aceeasi parametri de delicatete spirituala ca si tatal sau. Marile popasuri ale vietii fiului au fost in Arad si Onesti, locuri asupra carora, din punct de vedere cultural, si-a pus amprenta.

Maturitatea-i creativa nu a fost valorificata de catre lumea culturala romaneasca in momentele temporale adecvate. Consideram ca prezentul si viitorul pot si trebuie sa dezvaluie intreaga opera a enciclopedistului Eugeniu Sperantia, sa-i ofere sansa de a fi cunoscut unei arii mult mai larga de cititori si de a fi cuantificat de catre cercetatori in raport de contextul european in care s-a format si a publicat, retinandu-i-se originalitatea si spiritul analitic profund care i-au definit fiecare lucrare in parte si intreaga opera in ansamblul ei.