Lansarea volumului "Analiza comportamentala in procesul...

20 martie 2014 | 1358 accesari

Lansarea volumului

,Profiler” Tudorel Butoi, sau modelul nefardat de vedetă al Poliţiei Române

În sala Constantin Gruescu a Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, am avut ocazia să-l cunoaştem în carne şi oase pe poliţistul Tudorel Butoi, intitulat de presa romînească ,,cel mai bun psiholog criminalist din România”. Recunoscutul om al legii care a dezlegat de-a lungul timpului mai multe crime misterioase şi a reuşit să pătrundă în mintea asasinilor şi criminalilor în serie, a fost prezent la Reşiţa pentru lansarea lucrării asupra căreia şi-a pus o vie amprentă „Analiza comportamentală în procesul penal”. ,,Maestrul” Butoi nu ne-a înşelat deloc aşteptările, reuşind chiar să le depăşească prin modestia, inteligenţa şi românismul de care a dat dovadă în discursul său. Alături de doctorul în psihologie criminală Tudorel Butoi, au colaborat la realizarea acestui prim volum în domeniul psihologiei criminale, inspector-şef al Institutului de Studii în Ordine Publică București, Grigore Stolojescu și lectorul universitar dr. Cristian Eduard Ştefan. Laudatio pentru această lucrare a fost realizat de un profesionist al Polţiei Române, generalul de brigadă şi prof. univ. dr. Mihai Bădescu, rectorul Academiei de Poliţiei A.I. Cuza din Bucureşti.

Reper 24: Şi totuşi cum e să lucraţi cu cadavre în atâtea cazuri de crime pe care le-aţi anchetat?

“Morţii nu mă încurcă deloc. Păi, dragă Sergiu, pentru mine cadavrele astea sunt doar obiect de studiu. Se cheamă desensibilizări profesionale. Să vezi legistul ce de gogoși mănâncă lângă cadavre! Tot așa, când mergeam la locul faptei după un omor, nu mai simțeam miros, nu-mi făcea nimic greață, n-aveam coșmaruri. Mă gândeam doar că trebuie găsit criminalul și atât”, mi-a mărturisit psihologul criminalist Tudorel Butoi.

,,Atunci când mărturisesc, ucigaşii plâng cu spasme, cu zguduituri, cu muci!” – Dr. Tudorel Butoi

Cu poligraful şi cu vorba bună a băgat la pușcărie armate de infractori. A intrat în creierul a mii de delincventi, a 111 asasini şi a 11 criminali în serie. Din ’75 și până în 2001 a anchetat peste 39.000 de oameni iar astăzi, la cei 66 de ani, spune că ar putea descoperi faţa umană a criminalilor. Din păcate nu a tuturor, pe unii nu i-a putut înţelege şi i-a numit scurt şi trist ,,îngerii morţii”.

Reper 24: Domnule profesor, cum e atunci când simţiţi că aţi ajuns în punctul fierbinte în care criminalul începe să mărturisească?

Dr. T. Butoi: Psihanaliza zice că există în criminal dorinţa de mărturisire. Fiindcă ascunderea faptei ]n tenebrele subconştientului chinuie, e un iad. De aceea am știut întotdeauna la poligraf că am în față un nefericit. Și d-aia ucigaşii plâng când recunosc. Plâng cu spasme, cu zguduiri, cu muci! Fiindcă simt şi ei că Dumnezeu i-a adus la poligraf. Ioane, hai tati la răspundere, scoate mortul de unde l-ai ascuns acum unșpe ani, să-i facem pomană, să intre și el în cele rânduite! Dumnezeu ca iertare e în gestul lui de recunoaştere a faptei. La ăia care recunosc. Că majoritatea neagă și totul devine o nesfârșită goană de-a v-ați ascunselea”. În copilărie minţeam, furam, dar cine avea să se gândească că toate acestea îmi vor folosi într-o zi?

Și poate tocmai de aceea a căutat el mereu să-şi înțeleagă infractorii, fiindcă în copilărie a fost mica haimana a mahalalei din Turnu Severin.

Pe la 26 de ani l-au racolat criminaliştii Capitalei.


Dr. T. Butoi: ,,Am intrat în Institutul de Criminalistică la fel ca într-o catedrală. Liniște. Curățenie. Mirosea a substanțe chimice și a alcool. Profesori îmbrăcați în halate albe, cu ecuson. Unul chimist, altul fizician, balistician, dactiloscop, medic legist. Călcai pe doctori ca pe dude. Și omul meu deschide uşa unui cabinet: aici vei lucra dumneata, primul psiholog criminalist din Poliția Română”.

În primii ani, însă, l-au băgat la operativ:

“Noaptea târziu, numai paşii noştri pe asfalt. Purtam lanterna prin vitrine, pătrundeam prin ganguri, subsoluri, ghene de gunoi, legitimam, imobilizam, rețineam”.

Şi atunci a înţeles un lucru:

“Pe polițist nu-l ajută decât Dumnezeu, nimeni nu-l va întreba vreodată dacă-i este foame sau sete, dacă-i sănătos sau bolnav, dacă şi de ce i se droghează copiii”.